Constanța: Tablou cu Oraș de bolșevici urând micul patron

Observ că sunt persoane care strâmbă din nas la realizarea extraordinară a consilierului Tudorel Chesoi, la inițiativa căruia s-a modificat cuantumul taxei pe clădiri nerezidențiale la o valoare decentă. Alde muzicuță cu pedală ăștia scuipă printre dinți, ca o acuză: firmă de apartament.

Ca să nu o lungim, niște imbecili. Bre, proștii tatii, când un om face o firmă, legea îi cere un sediu social. Ăla este de obicei acasă. Acasă este pentru majoritatea constănțenilor un apartament. Pentru alții, minoritatea, e o casă. Deci, tâmpiții tatii, este o procedură și nimic mai mult. Nu înseamnă că-și aduce omul strunguri, betoniere și tractoare acasă ori deschide un club la etajul 3. Cretinilor. Înseamnă doar că înființează o firmă, după care se duce și își caută un birou pe undeva, prin oraș, după cât îl ține portofelul.

Primul meu birou a fost în mansarda unui bloc vechi de pe bulevardul Tomis, peste drum de Teatrul Oleg Danovski, într-o cameră mică, puțind a șobolan mort de trei secole și mumificat, cameră pe care am împărțit-o cu alt mic întreprinzător, Pompiliu, fiindcă eram niște rupți în cur amândoi. A fost bună săraca, și-a făcut treaba cât s-a putut. Al doilea birou a fost în fosta cămară a unui fost hotel de pe bulevardul Ferdinand, fără geamuri și fără aerisire, cu excepția spațiului de sub ușă, care era mai scurtă cu vreo 8 centimetri decât trebuia și pe unde intrau gândacii de la tomberonul de gunoi de pe hol. Nici pe ăsta nu mi l-am permis singur, așadar l-am împărțit întâi cu un ONG condus de un prieten, Cosmin, apoi cu firma unor prieteni care lucrau (încă lucrează) în televiziunea prin cablu. Pe al doilea l-am lăsat lor, căci l-am găsit pe al treilea: un subsol al unei clădiri de birouri pus la dispoziție de un prieten bun, care îl ținea gol. Sună dezamăgitor, dar e un subsol frumos, elegant, mare și suportabil din punct de vedere al cheltuielilor. La urma urmei, atotputernicul (cândva) Mazăre a avut biroul în subsolul unei case din centrul orașului, cine sunt eu să strâmb din nas. În tot timpul ăsta, însă, sediul social a rămas în același loc, fiindcă așa e procedura: un sediu social, oricâte puncte de lucru.

Prin urmare, giugudani din bătătură, nu mai strâmbați din nas spunând „firmă de apartament” înainte să aflați măcar cum se înființează o firmă. Sigur, există posibilitatea să muți sediul în altă parte, de fiecare dată când îți schimbi locul biroului. A întrebat vreunul dintre voi cât costă un rahat de informație, de care Registrul Comerțului ar trebui să se bucure, fiindcă îi ține catastifele la zi? Păi, cum dracului să întrebăm, când le știm pe toate?! Jaf la drumul mare, așa se traduce taxa de comunicare de la Registrul Comerțului!

Așadar, de ce ar fi trebuit să fie pedepsiți niște oameni care n-au făcut altceva decât să respecte o procedură în urma căreia deveneau patroni plătitori de taxe și impozite și nu atârnaci la un salariu bășinos de bugetar sau unul deseori pomanagistic aruncat de un patron?

Oraș de bolșevici.