Constanța: Sf. Gheorghe, biserica veche de un secol, zugrăvită de marele Tonitza

Ascunsă într-un cartier care, până nu demult era declarat ca fiind rău famat, populat cu multă sărăcime, majoritatea țigani, tătari și turci, în vecinătatea celebrei piețe a Chiliei, raiul infractorilor din Constanța, una din cele mai vechi biserici ale orașului, trăiește într-un anonimat nemeritat, necuprinsă în nici un traseu dedicat turiștilor care vizitează Constanța. Vecinătatea s-a schimbat mult, săracii au cam plecat, au răsărit sumedenie vile și viluțe, iar polițiștii și-au stabilit un sediu fix în vechiul paradis al criminalității. Hoții de altădată au îmbătrânit, mulți au trecut la cele veșnice. Biserica Sf. Gheorghe, pictată în stil neobizantin de marele pictor român Nicolae Tonitza, a îmbătrânit și ea, anul acesta, pe 13 septembrie, urmând să împlinească un secol de existență.

Va fi măcar asta suficient ca să fie prezentată turiștilor? Dacă nu i se pare nimănui destul, câteva detalii din istoria ei măcar ne vor aduce pe noi mai aproape de istoria orașului în care trăim.

În Constanța anului 1915 existau două biserici ortodoxe românești: catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și biserica „Adormirea Maicii Domnului I”, insuficiente pentru numărul credincioșilor. Tocmai de aceea, preotul Nicolae Paveliu a făcut demersurile necesare punerii pietrei de temelie pentru biserica „Sf. Gheorghe”. Evenimentul a avut loc în data de 13 septembrie 1915, slujba fiind oficiată de către episcopul Nifon, al Dunării de Jos (de care depindea din punct de vedere administrativ-bisericesc Dobrogea). În august 1916, când țara noastră a intrat în război, construcția, ajunsă la cornișă, a fost sistată și reluată în toamna anului 1919. În 1923 a fost finalizat exteriorul bisericii.
La începutul anilor `30 Biserica „Sf. Gheorghe” a fost pictată, în stil neobizantin, de către Nicolae Tonitza.

„La 20 iunie 1931, Consiliul municipal aprobă oferta pictorilor Tonitza, Bacalu şi Buiuc pentru biserica „Sfântul Gheorghe”. Este încheiat un contract provizoriu între Primăria Constanţei şi cei trei pictori. Pictura bisericii urma să se execute „în ulei de in crud olandez, iar culorile vor fi Schonfeld Lefranc, aureolele şi decorurile vor fi aurite cu Katarinengold 14 carate, iar pictura se va executa în stil neobizantin“. „La punctul 3 din contract se menţionează că pictura se va realiza sub directa conducere şi permanenta participare ale lui Nicolae Tonitza, trebuind ca lucrarea să poarte expresia personalităţii sale artistice“, precizează documentaristul.
Dar Nicolae Tonitza avea să întâmpine necazuri chiar înainte de încheierea definitivă a contractului. Contestaţia pictorului Costică Vasilescu privind concursul instituit tergiversează perfectarea contractului pentru pictarea bisericii „Sfântul Gheorghe”. Contrariat de problemele apărute la semnarea contractului, ce amânau începerea lucrării şi cauzau pierderea unui timp preţios de muncă, Tonitza adresează la 23 iulie 1931 o scrisoare de protest către Nicolae Iorga, pe atunci preşedintele Consiliului de Miniştri. Rezoluţia lui Nicolae Iorga („Se va încredinţa zugrăvirea domnului Tonitza…“) a determinat definitivarea şi semnarea contractului.” (Adevărul)