Poveștile Mării Negre: 28 februarie 1785: Sacrificiul lui Horea și Cloșca pe Dealul Furcilor

O lună de anchetă austriacă în inima Transilvaniei

În ianuarie 1785, Alba Iulia a devenit epicentrul unei anchete ce avea să marcheze istoria Transilvaniei. Comisia aulică cezaro-regală, trimisă de împăratul de la Viena, a început cercetarea capilor Răscoalei din 1784-1785: Horea, Cloșca și Crișan. Cei trei au fost prinși prin trădare la sfârșitul anului 1784 și aduși sub supraveghere strictă.

Horea și Cloșca au fost încarcerați la porțile a III-a și a IV-a ale Cetății ridicate de austrieci pe spatele țăranilor români. Crișan, în schimb, a rămas în vechiul corp de gardă — o clădire astăzi dispărută — până pe 13 februarie 1785, când și-a pus capăt zilelor, chiar înainte de pronunțarea sentinței oficiale.

Crișan: sinuciderea și pedeapsa postumă

Sentința pentru George Crișan a fost pronunțată pe 14 februarie 1785. Documentul comisiei nota cu gravitate:

„George Crișan, locuitor în Cărpiniș, în etate de 52 ani, de religie veche și supus cameral, ale cărui crime s-au constatat prin depozițiile martorilor, s-a sinucis înainte de pronunțarea sentinței.“

Totuși, legea trebuia respectată și exemplul trebuia dat. Trupul lui Crișan a fost tăiat în patru și tras pe roată în diferite localități: partea de sus a corpului la Abrud, partea de jos la Bucium, a doua parte de sus la Brad și cea de jos la Mihăileni. Capul său a fost ridicat pe o țeapă în satul natal, Cărpiniș. Executarea a avut loc pe 16 februarie 1785, într-un spectacol de oroare menit să descurajeze orice viitoare răscoală…

Citește materialul întreg în Poveștile Mării Negre