Slugile dau cu muia-n piață, sub ochii Stăpânilor candidați

Sunt un critic al lui Vergil Chițac, un om atât de îndrăgostit de propriile interese, încât trebuie să fii un tâmpit să crezi ce spune. Despre relația mea cu Decebal Făgădău să vorbească martorii unei scene unice în istoria Constanței, când un ziarist și un primar au fost la un pas să se strângă de gât pe holul unei televiziuni, spre spaima staff-ului și a regiei de emisie, pe tema Cazinoului. Mai rău decât mine nu-mi amintesc să-l fi tăvălit cineva din acest oraș, din studioul TV Neptun. Cu Ion Stelian m-am confruntat, cel mai recent, la o acțiune pro-recuperarea Vilei Regale din Mamaia, unde am avut un schimb de replici atât de contondent încât am constatat că rămăsesem în mijlocul străzii doar noi doi și o mână de susținători useriști. Ceilalți cetățeni luaseră o distanță apreciabilă. Restul candidaților trebuie să mai crească pentru a fi tăvăliți: Antoniadis e un cultural, Horică cu ocaua mică e un simpatic și-atât, nea Victor Cruceru are cea mai meseriașă mustață din oraș, Corina M. mă taie de pe orice listă mă vede, dar mă pun alții la loc – ce ghinion, iaca!, Mircea… bietul Mircea Dobre… nu-i mai spun sărac fiindcă se enervează iar etc

Nu spun asta ca să mă justific față de cineva. De-a lungul timpului mi-au scris mai mulți proști de partid părerile lor despre cum și de cine sunt plătit. Fiindcă asta-i mentalitatea simbriașilor: nu poți să ai păreri decât pe ale stăpânului și alea când îți dă el voie. E drept, există și motive, că fără foc nu iese fum. Mi-e rușine, dar pot să citez un foarte cunoscut domnișor din presă pe care l-am auzit cu urechile mele când spunea ”să-i ajutăm, mă, pe oamenii ăștia, că ei ne dau o pâinică”. Nu-i singurul caz care face de rahat presa locală. O vreme m-am alinat cu ideea că e din garda veche, care dispare, dar nu mai departe de precampanie o tânără speranță a presei locale se plângea că-i dictează șefii cum să scrie. Însă, n-a vrut să apuce pe calea libertății pe care i-am oferit-o. Libertatea părerilor e grea, doare și are un preț.

Ca atare, nici presa nu-i chiar virgină, ba chiar…

Cu toate astea, nu pot să nu constat că domnii candidați s-au urcat, fiecare, în turnul lui de fildeș, de unde scrutează cu atenție cum se bat și se scuipă slugile prin piața publică. Lui Făgădău i se atârnă mazărea de gât, în diverse forme, în timp ce Chițac e plimbat de jupân Comănescu oriunde și oricum, inclusiv sub formă de Cheluțu, patrupedul înotător. Nu mai zic de Stelian Ion, tăvălit prin garsonieră până îi iese tusea pe nas. Practic, nu există o dezbatere publică a oportunității proiectelor propuse de candidați, a realismului lor în sensul punerii în practică, a efectelor pe care le vor produce pe termen mediu și lung. E doar o multiplicare a lui Muie PSD în Muie PNL, Muie USR, Muie PMP și alte mui mai mici. Practic, de la vestitul ”Muia, muia și vopsea, vopsea” din anul de grație 2000, semnat de Remus Haralambie, n-am mai văzut acțiunea de (în)muiere atât de pusă la vedere.

Când se lasă seara, fiecare stăpân, în funcție de câți bani își permite să deconteze de la stat conform legii electorale, merge pe la vreo televiziune sau printr-un birt video de unde ne recită lungi poeme cu ”o să fac”, ”o să dreg” ”o să înalț” sub ochii umezi ai moderatorilor, care nu-i deranjează nici cu o floare. Specialiști universitari în administrație, în economie, în turism, în toate cele, care să dezbată profesionist și neutru propunerilor domnilor candidați? Fugi, Tanțo cu ibricul! Asociațiile profesionale, grupurile alea civice și neimplicate politic? Sunt prinse demult în horă, fiecare cu lăutarul potrivit! Universitățile, Camera de Comerț, sindicatele, mai trăiesc, mai vorbesc? Da, și chiar dau din coadă.

Eh, dar avem gratis bătăi de slugi în piața publică online. Poftă bună la lozinci, Cetățeni…