Ovidiu Cupșa: Domnul Stelian Ion și sindromul pechinezului

”Sunt de principiul: „Nu te iei de viața mea, nu mă iau de viața ta!”
Nu am lansat niciodată din proprie inițiativă atacuri la persoană, dar nici nu pot să „întorc și celălalt obraz”, oricât de creștinește ar părea.
Așadar nu pot fi impasibil când un „domn” – strict biologic vorbind – nu mai are loc de mine într-un oraș suficient de mare, încât nici măcar nu ne-am întâlnit vreodată face to face.

Ați văzut vreodată un pechinez hiperactiv mergând pe stradă și lătrând, pe octave înalte, să atragă atenția?
Agresivitatea acestuia nu se bazează pe forța proprie, ci a stăpânului, dar uneori devine deranjant de guraliv și – vrei, nu vrei – îți atrage atenția.

Ei bine, domnul cu pricina mi-a atras atenția în clipa când a început, (neprovocat, gen!), să peroreze, pe aceleași octave înalte, despre mine.

Cred că, scăpat liber la microfoane, a luat la rând oamenii din Constanța, despre care a primit revista presei și i s-o fi părut că-i dă ceva greutate, dacă se ia de ei.
Că altfel nu știu de ce s-ar fi legat de viața mea, așa random, într-o duminică după amiază… când nici măcar nu candidez la ceva.

A decupat din ziar o poză în care mă aflam, s-a chinuit s-o pună pe un panou și – aratând-o vajnic la camere – a dat-o pe hatereală!
M-am uitat în cv-ul domnului. În afară de faptul că a fost avocatul lui Mazăre, de la care a și primit o garsonieră ANL, nu știam mare lucru despre dânsul.
Am mai aflat doar că a avut timp de 12 ani un contract cu RAEDPP-ul și apoi a fost binecuvântat cu un loc în parlament.
Cam blank, dar… atât s-a putut!

Bun!
Domnul în cauză, în acelasi registru de octave înalte, perora cât de ineficient am „plimbat elefantul în 2008 cu Manea” și a ieșit tot Mazăre primar.

Nu amintește că pe dânsul, la vremea aceea, îl plimba Mazăre și se lăudau împreună cu condamnarea nedreaptă a ziaristei Feri Predescu, căreia i s-a făcut dreptate după 9 ani, la CEDO!
Nu amintește de amenințările și mașinile devalizate în acea campanie, de filajele și atacurile dure ale staff-ului lui Mazăre împotriva a o mână de oameni din PNL, grupați în jurul lui Victor Manea, în bătălia electorală cu un colos: PSD-ul de la acea vreme.
By the way, pe cine o fi votat domnul cu pricina în 2008?

Cu siguranță că Mazăre era un dulău prea mare pentru micii pechinezi și era mai comod să fii sub protecția lui!
Acum, însă, domnul îngroașă obrazul și rândurile celor care se tăvălesc și schelălăie rușinos împotriva unui om care i-a hrănit, pe motiv că nu mai poate să mârăie la ei de după gratii.

Mai zice domnul că „am fost pus pe criterii politice să-mi bat joc și să jumulesc navigatorii, de ani și ani”.

Dar unde era domnia sa când, în 2013, un grup de interese a încercat forțarea desființării CERONAV, cu riscul pierderii conformității certificatelor tuturor marinarilor?
Iar pentru că m-am opus distrugerii unei instituții a statului român – care garantează conformitatea unei întregi profesii, începând din 1976 – ani de zile am fost hărțuit cu plângeri penale, petiții, corpuri de control, care au dovedit în final buna mea credință și managementul performant.

Atunci era, probabil, ocupat să calculeze veniturile din contractul cu RAEDPP și nu avea timp să se erijeze în apărător al marinarilor!

Unde era domnul în cauză când, în 2019, în calitate de președinte al Consiliului Europei la IMO, reprezentând România, am reușit scoaterea marinarilor români de pe „lista neagră”?
Unde era când pledam la IMO pentru prelungirea certificatelor marinarilor captivi la nave din cauza pandemiei COVID – care a salvat mii de marinari de la debarcarea în diverse colțuri ale lumii, blocate de pandemie?

Era ocupat să iasă pe la televizor în calitate de parlamentar, deși nu știu măcar o singură lege inițiată în folosul Constanței.

Unde era când, împreună cu un grup de specialiști romantici din sectorul naval am inițiat legea privind pavilionul maritim românesc?
Un pavilion care ar crea locuri de muncă noi, locuri pentru pentru cadeți, taxe și impozite la buget, pensii pentru marinari și ar atrage ceva companii care ar deconta cursuri profesionale.

De ce n-a mișcat domnul în cauză un deget timp de 4 ani pentru această lege?
Sau pentru bursele pentru cadeți, pentru directiva europeană care permite recunoașterea certificatelor marinarilor fluviali, a căror inițiator am fost, în timp ce îmi „băteam joc de marinari”?

De ce nu a avut domnul măcar o inițiativă, că, deh!, era parlamentar ales? Nu era un director de instituție publică, nevoit să o ia de fiecare dată de la capăt, de câte ori s-a schimbat un ministru al transporturor (și au fost 15 în 8 ani!).

De ce nu a cerut măcar odată crearea unui fond guvernamental de decontare a cursurilor profesionale pentru marinarii „jumuliți” de Cupșa?

Pe ce criterii evaluează domnul în cauză activitatea mea profesională, în condițiile în care, totuși, am fost primul român ales, de 174 de state membre, într-o demnitate de prim vicepreședinte la organismul maritim mondial – IMO?

Nicio persoană publică, niciun om care conduce o instituție nu poate mulțumi pe toată lumea.
Dar activitatea fiecăruia este evaluată prin controale, prin audituri, prin criterii, de multe instituții ale statului.
În toată activitatea mea publică și privată am avut parte de ele și nu mi-a fost imputat personal vreun leu sau vreun act.

Așadar un om care nu a făcut nimic pentru România, pentru Constanța și pentru marinari, care și-a construit toată campania electorală „înfierând proletar”, care nu a clădit nimic în propria-i carieră, ci doar a atacat pe alții, nu are înălțimea morală să-și dea cu părerea despre mine.

Sunt vorbe grele, pe care nu le spui cu inconștientă lejeritate de la un microfon, decât dacă ți se pare cool să te bagi neapărat în seamă cu cineva.

Asta se cheamă… sindromul pechinezului!”

Ovidiu Cupșa, ambasador IMO
(sursa: Facebook)