Motanul Cârligel de la Crișan și povestea căpătării numelui de supererou

Golanul blănos care se uită la tine cu o privire cuceritoare, degrabă aducătoare de foloase gastronomice, se numește Cârligel și este credincios Complexului Sunrise din Crișan, de unde nu pleacă decât atunci când are de fugărit în scopuri amoroase vreo pisică mai acătări din vecini. Altfel, Cârligel este la datorie, știe cu precizie orele de masă și se arată sfios în dreptul ușii de unde vrăjește mereu turiștii gata să-și mute șunca Sisi din farfuria lor în burta motanului.

Numele de Cârligel nu și l-a căpătat, însă, de la faptul că are cârlig la turiști, ci pentru că, mare amator de pește proaspăt pescuit de pe baltă, stătea la cerșit pe lângă undițari. Cinci pești dacă scotea undițarul vizat, cinci înghițea și nehalitul nostru. Până într-o zi când niște turiști l-au văzut pe Cârligel al nostru umblând prin curte cu un fir de nailon ieșindu-i din gură, printre mustăți. Speriați că nebunul a înghițit un pește cu tot cu cârlig, oamenii l-au găbjit pe motan, s-au suit într-o șalupă rapidă și i-au dat talpă tare de tot spre o clinică veterinară din Tulcea. Pentru cine nu știe cum e cu umblatul prin Deltă, șalupa rapidă face cam o oră de la Crișan până la Tulcea, adică e ca și cum ai face Constanța – București pe autostradă, dând gaz ca nebunul. În fine, când au ajuns acolo, veterinarul a constatat că era fir de nailon, era și pește, doar cârlig nu era, semn că motanul bulănos înghițise o pradă prinsă fără cârlig.

Așa i-a rămas motanului numele de Cârligel, ca amintire a năzbâtiei sfârșite cu bine și povestite mie de proprietarul Complexului Sunrise din Crișan, Daniel Ilușcă.