La Mănăstirea Agapia, pe urmele lui Grigorescu între Munții Neamțului

Îndată ce vei ajunge la Mănăstirea Agapia vei fi surprins de sătucul din căscioare albe, simple, cu cerdac frumos și grădiniță cu flori în față, respirând sinceritate și liniște și te vei întreba cum se învârte un sat în jurul unei mănăstiri. Și vei mai fi surprins să afli că acelea sunt locuințele măicuțelor Agapiei, blajine și cu vorbe domoale. Așa cum cred că se întâmplă celor norocoși să poată fi de ajutor, o femeie în straie negre, dar cu fața luminoasă și voce plăcută, cu mâinile pline de pământ, s-a ridicat dintre florile pe care le îngrijea și ne-a întrebat dacă nu cumva o să avem drum la Constanța. De unde a știut călugărița că a doua zi urma să plecăm spre acasa, spre Constanța, nu-mi explic, dar știu că ne-a rugat să ducem niște sticle cu o băutură din ierburi de leac unei persoane și ni le-a încredințat fără cea mai mică ezitare, ca și cum ne-am fi cunoscut de o viață…

Mănăstirea Agapia este o experiență unică pentru privitorul ce se va trezi în fața unei picturi ce nu mai poate fi întâlnită niciunde, în nici o altă biserică, fiindcă aici zugrav a fost tânărul pictor Nicolae Grigorescu, cel ce avea să devină marele maestru Grigorescu autor al celebrului Car cu boi. Se spune că, în timp ce picta pereții bisericii, unul dintre vizitatorii mănăstirii a fost chiar Mihail Kogălniceanu, ministrul domnitorului Alexandru Ioan Cuza în acea vreme. Acesta, uimit de calitatea picturilor care se realizau sub ochii săi, a hotărât imediat ca Grigorescu să primească o bursă pentru studii în străinătate, la Paris, fără să se mai organizeze vreun concurs sau să pretindă vreo diplomă de studii secundare. La intervenția lui Mihail Kogălniceanu, cuantumul bursei era de 260 de galbeni și era prevăzut în bugetul Moldovei.

Biserica mănăstirii e așezată în mijlocul zidurilor groase ale fortificației ce o înconjoară și o îmbrățișează protector, ca-ntr-un gest de iubire fără sfârșit. Simplitatea construcțiilor din piatră și lemn, curtea interioară largă, pavată cu piatră mare, lemnul prezent peste tot, culorile de pământ care zugrăvesc acolo unde albul varului cedează locul său sunt vitalizate de verdele crud al ierbii din grădinițele curții, grănițuite cu tufe de flori galbene mișcând pălării micuțe nerăbdător-întrebătoare.

Mănăstirea Agapia este una din acele frumoase minuni care nu se povestesc, se descoperă. Vă îndemn, așadar, ca atunci când drumurile vă vor conduce pe lângă Târgu Neamț să nu uitați, să nu ocoliți, să nu lăsați scurtimea timpului să vă fure bucuria de a cunoaște Agapia și opera de tinerețe a maestrului român Nicolae Grigorescu…

Foto: Daniel Năstase, Digi 24 Constanța. Material realizat cu sprijinul companiei românești Direct Aeroport.