Jurnalist in puscarie. Alexandru Mihalcea, fostul corespondent al Romaniei libere la Constanta, omagiat la 76 de ani

Serviciul de Informare Bibliografica si Comunitara al Bibliotecii Judetene Constanta, sub ingrijirea bibliografului Anca Dobre, organizeaza o expozitie de documente prin care omagiaza viata si creatia scriitorului si jurnalistului constantean Alexandru Mihalcea, la implinirea varstei de 76 de ani.

Nascut in Bucuresti, la 13 august 1936, Alexandru Mihalcea absolva Liceul „Ion Neculce” din Capitala, iar la 17 ani se inscrie la Facultatea de Ziaristica a Universitatii „Dr. C.I. Parhon”. In anul II o abandoneaza, „ingretosat de cursurile de marxism-leninism-stalinism ale profesorului Leonte Tisminitchi, alias Leon Tismaneanu”. Timp de doi ani urmeaza regimul cazon al scolii Militare de Ofiteri de Infanterie „Nicolae Balcescu”, dupa care revine pe bancile ziaristicii, devenita intre timp sectie a Facultatii de Filosofie.

Anul 1959 marcheaza prabusirea existentiala a tanarului Alexandru Mihalcea. Lecturile si felul lui de a fi, din care transpar libertatea si spiritul intru totul „necomunist”, sunt analizate aspru in sedintele de partid ale facultatii. Omul Alexandru Mihalcea este caracterizat drept „un element descompus si ostil regimului democrat popular”. La 25 martie  este arestat, fiind acuzat ca a calomniat „arta, literatura si scriitorii progresisti de dupa 23 August”, ca a simpatizat cu evenimentele din Ungaria, ca a ascultat posturi de radio „imperialiste”. in urmatoarele trei luni este anchetat dupa metoda clasica a Securitatii comuniste: tortura, minciuna si umilire totala. La 19 iulie este condamnat, alaturi de alti cinci colegi si prieteni, pentru „uneltire impotriva ordinii sociale”.

Tabloul aproape neverosimil al anchetei si detentiei sale de patru ani la penitenciarele Malmaison, Jilava, Gherla, lagarele Poarta Alba, Salcia, Luciu Giurgeni si Grindu este zugravit in cartile document: „Jurnal de ocna” (1994), „Uranus – Gherla, via Salcia” (2004), „Salcia,un lagar al mortii” (2009), precum si in articolele publicate, in special, in „Memoria: revista gandirii arestate”. A scris mult, pentru ca umanitatea sa pastreze inexprimabilul unui timp nenorocit: „raul pe care l-au facut poporului roman, in numele caruia au pretins cu cinism ca diriguiesc tara spre un viitor luminos, suferintele pricinuite nenumaratelor victime ale comunismului nu pot fi exprimate in cuvinte”. Ceva, insa, poate si trebuie spus.

In 1963, Alexandru Mihalcea este eliberat din penitenciarul Gherla. Avea 27 de ani, fusese in iad si revenise cu o alta sansa. Urmeaza cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii Bucuresti, sectia de limba si literatura franceza, iar dupa absolvire vine in fata elevilor constanteni (scoala nr. 9, Liceul „Eminescu”, Liceul „Mircea”, Liceul Sanitar) pentru a le impartasi vechea lui bucurie a intalnirii cu marii scriitori francezi: Verlaine, Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé. Este redactor la revista de cultura „Tomis”, iar dupa revolutie, timp de un deceniu, este jurnalist, corespondent al ziarului „Romania libera” pentru Dobrogea, unul dintre cei mai activi, cunoscuti si respectati ziaristi de investigatie din regiunea noastra.

In 1969, un recurs extraordinar al Procurorului General il gaseste pe „inculpatul” Alexandru Mihalcea nevinovat de actele pentru care fusese condamnat cu zece ani in urma si este achitat de catre Tribunalul Suprem al R.S.R. pentru „inexistenta infractiunii”.