Despre Referendum: Sunt pline cimitirele de oameni de neinlocuit

In ultima vreme, cam de cand Constanteanul a inceput sa conteze prin targ, aud tot mai des intrebarea: Tu ce linie editoriala ai? Daca incrunt nedumerit din sprancene, vine si continuarea: adica de unde iti vin banii, intelegi tu? Si eu continui sa nu inteleg (zambind in gand). Discutiile intra in faza terminala si citesc pe fata interlocutorilor intrebarea nespusa, de obicei, un soi de retorica: Esti tampit, adica cu cine tii, cu aia sau cu ailalti? Motiv pentru care le raspund amuzat, pe gura, nu prin mimica: Ba, eu nu sunt sluga nimanui. De aici incepand, chiar nu ma mai intereseaza ce aveati sa-mi spuneti, pa!

Ca atare, nu sunt interesat neaparat de consecinta politica-adminstrativa a referendumului, ci de participarea la referendum.

Argumentez.

Am auzit mereu zbieretul asta constant legat de comunisti si PSD. In 2000, cand s-a intors Iliescu la Cotroceni si PSD la putere, urlau sute de indivizi ca tara va fi distrusa, vanduta la rusi, etc. Nimic din toate astea nu s-au intamplat. Ba, Romania a intrat in NATO si UE. Concluzia: retorica politica de doi bani si manipulare.

Cand, in 2004, aroganta lui Adrian Nastase si a locotenentilor sai atinsese apogeul, votul i-a trimis acasa. Am auzit alte coruri de indivizi zbierand ca tara va fi mancata de vie, ca poporul va fi terminat cu masuri de dreapta. Nu s-a intamplat nici asta. Ba, Romania a cunoscut ceva inflorire si atragere masiva de investitii externe, pana cand a pocnit-o peste bot criza financiara mondiala. Concluzia: retorica, tot de doi bani, si manipulare cat cuprinde.

Problema, cred eu, a intervenit din 2008, cand, pe langa retorica de doi bani si manipulare, au intervenit masiv minciuna si neimplicarea civica in actul public, adica o comoditate devastatoare a cetateanului, care prefera sa delege personaje politice pentru a-i suplini reactia publica. Acela este momentul in care viata politica s-a ticalosit major, promisiunile electorale s-au transformat in minciuni sfruntate si furaciune pe orice cale pentru pastrarea/atingerea puterii. Totul a devenit permis, dar jocul murdar s-a pastrat intre granite, inca nu cutezasera sa-l transforme intr-o rafuiala intinsa peste Europa. Astazi, jocul s-a imprastiat controlat prin Europa si Romania a fost pusa la ruleta politica. Nu mai conteaza pentru multi imaginea unei Romanii cu drum spre sala de asteptare a statelor de clasa a doua, despre care orice clampanitor poate sa-si dea cu parerea, fara sa-si ia o palma peste ochi. Politic vorbind, desigur, desi ar fi cazuri in care n-ar strica o carpeala stramoseasca tip Posada.

Participarea la referendum este cu mult mai importanta, capitala, decat daca ramane sau pleaca Basescu. Politicienii vin si pleaca. Daca cetateanul nu intelege ca doar exercitarea votului poate, nu sa-i sperie, ci sa-i motiveze pe politicieni sa fie mai atenti la reactia publica, atunci nu ne ramane decat sa acceptam ca doar interventiile de la Inalta Poarta, Washington sau Bruxelles, vor mai genera oarecare progres pe ici – pe colo, progres care s-ar putea intersecta meteoric (si) cu interesul public.

Votul este singura arma a ceteanului simplu, asa cum cuvantul este singura arma a unui scriitor.

Intrebarea e simpla: Depunem armele sau le folosim?