Inmormantarea lui George Parteca, eveniment de interes public?

Citeam, astazi, in Adevarul Constanta, ca o suma de prieteni ai tanarului George Parteca, mort in accidentul rutier violent de acum cateva zile din Mamaia, s-au repezit peste cameramanii televiziunilor dornice sa surprinda desfasurarea inmormantarii. Inteleg ca s-a aplicat tacamul intreg de imbranceli si amenintari, pe care l-am vazut de suficient de multe ori ca sa nu ma mai surprinda. N-am sesizat daca vreun reprezentant al legii aflat in zona ar fi intervenit, in scopul domolirii agresivitatii, dar, cum articolul respectiv nu precizeaza, presupun ca ori nu erau in zona ori tocmai le intrase o scama in ochi cum s-a mai intamplat si in alte ocazii asemanatoare. Totusi, nu agresiunile amicilor furiosi si nici postura de vremelnice victime a operatorilor tv nu ma intereseaza acum, ci raspunsul la intrebarea: este inmormantarea acestui tanar un eveniment de interes public?

Fiindca, personal, simt ca este un eveniment privat. Tanarul nu a fost vreun inalt functionar ori vreun demnitar al statului. Nici vreun mare om de cultura si nici vreun activist care sa fi servit comunitatea locala intr-un mod ce dicteaza un tratament aparte. Nu. A fost un tanar care a gresit atat de grav, incat a platit pretul suprem, propria viata. Ca atatia altii. Multi. Si, ca atare, nu inteleg ce parte a interesului public ar fi servita de presa care s-a inghesuit sa ciupesca durere si lacrimi, flori si femei in negru, cateva cadre cu trupul din sicriu, atat cat sa iasa de-o stire cu audienta maxima.

De fapt, mi se pare chiar ca nu are legatura decat cu interesul morbid al tanticilor care citeau pe nerasuflate rubrica Decese a defunctelor gazete comuniste sau al publicului consumator de publicatii cu buci si sani voluptosi lafaindu-se pe prima pagina, unde sunt numarate hainele de blana, ochelarii de soare de firma, limuzinele cu preturile de catalog aferente si atent precizate, ceasurile, incaltarile si orice mai doriti dumneavoastra.

As fi preferat sa vad padurea de camere peste biroul Politiei Rutiere si cel de la Ordine Publica, unde sa caute raspunsuri la intrebari suparatoare legate de activitatea de preventie pe care functionarii statului, PLATITI DIN BANUL CETATEANULUI, ar fi trebuit sa o desfasoare in asa fel, incat o asemenea nenorocire sa fi putut fi evitata. Acolo gasesc vad eu interesul public, nu printre jerbe si coroane.