Constanteanul.com si-a descoperit calea

Ma misc in media de aproape 15 ani, chiar daca am descoperit-o acum aproape 20 de ani, chinuind o biata pisica pentru un reclama tv care nu a mai ajuns la concurs fiindca n-am avut bani pentru taxa de inscriere. Am facut de toate: publicitate, editorial, marketing. Am avut de invatat din toate si nu m-am dat la o parte niciodata in a o face, dar nici nu le-am amestecat pervertindu-le sensul. Imi amintesc si acum, amuzat, cum mi-au tremurat genunchii atunci cand redactorul sef a aprobat intrarea unei mici machete publicitare pe PRIMA PAGINA. Un spatiu sfant, unde nu puteau avea loc decat ce este mai bun, crema. Se intampla la Cuget liber, iar redactorul sef se numea Arcadie Strahilevici. Tot el, mai tarziu, a zambit cand a auzit ca am scris primul meu reportaj. Nu semnam singur, dar parea ceva ciudat ca un individ care castiga bani multi din vanzari sa-si doreasca sa ajunga acolo unde salariile erau considerabil mai mici. A zambit, dar nu a spus nu. Asa am ajuns sa pierd nopti, cu dictionarul langa mine si sa scriu pagina saptamanala de Cinema a cotidianului Observator, traducand interviuri foarte calde si sinopsisuri dintr-un celebru site american de profil. Ah, si a fost si pagina de Sex, tot saptamanala si tot la Observator, unde au existat persoane care au avut increderea de a-mi raspunde cu sinceritate la un sondaj specific. Au fost si altele, dar imi amintesc cu nostalgie de GramatiComanul din Jurnalul, pastila zilnica de pe ultima pagina, de care si astazi ma amuz impreuna cu prietenul Cristian Cealera, fiindca acolo am scris De ce trag barbatii la blonde si alte traznai ce-mi treceau prin cap, fara ca redactorul sef sa incerce a le cenzura catusi de putin. La Romania libera am trait placerea de a culege felicitari de la Emil Hurezeanu, alaturi de echipa extraordinara si performanta de acum cativa ani, decimata pe nedrept, si de a culege, personal, un premiu din partea patronatului pentru o idee de slogan.

Da, mi-a placut mereu aventura in ceea ce mi-e greu sa numesc profesie, fiindca o simt ca pe o mare pasiune. Am vrut mereu sa incerc cai nebatute de altii. Sa incerc ALTCEVA. Am avut si noroc, desi, se spune ca norocul si-l face omul cu mana lui. Acum aproape doi ani si ceva, cand am inceput Constanteanul nu stiam exact ce-mi doresc de la el. Nu zaream calea. Astazi, insa, o vad cu claritate, o simt. Constanteanul va fi definit de trei axe: Media, Politica si Comunicare. Simt ca intre acesti trei vectori este o legatura puternica, caci presa a crescut mult in ultima vreme, chiar daca nu neaparat in calitate, politica s-a straduit sa si-o subordoneze, dar oamenii dinauntrul presei, cu toate compromisurile la care sunt nevoiti sa se supuna, cu toate piedicile care li se pun in cale, reusesc sa comunice, reusesc sa vorbeasca si, cu talent si incapatanare, proiecteaza in spatiul public cioburi de realitate. Si, prin asta, reusesc sa sprijine aici un om, dincolo altul, fara ca pentru ei sa ramana, de cele mai multe ori, nici macar putina glorie.

Sper sa va placa la fel de mult, poate si mai mult, noul Constanteanul.com