Intoarcerea la conditia de maimuta

Ma pregatisem sa scriu despre Sfanta Sarbatoare a Invierii Domnului, moment de maxima importanta pentru orice crestin. Sarbatorile Pastilor ne pastreaza in memoria spiritului, an de an, salvarea noastra de la noaptea eterna, primirea sansei de a ramane crestinii atinsi de sacrificiul lui Isus.
Fac parte dintre aceia care cred ca daca nu am avea credinta in Dumnezeu si daca nu am purta in noi o lumina desprinsa din El, ne-am intoarce la stadiul de maimute.

Spuneam ca imi propusesem sa scriu despre Miracolul Invierii Domnului Isus, miracol pe care noi, cei multi si nevanduti Diavolului, il facem sa dainuie prin rugaciunile noastre, prin bucuria simtirii sarbatorii, prin grija luminii transmise din lumanare in lumanare.
Probabil ca eram capabila sa scriu destul de frumos pentru a trimite catre voi, cititorii, un mesaj cald si curat, care sa va ajunga pana la inima, cu o mangaiere.

Dar o stire citita astazi ma face sa ma intreb ce inseamna Sarbatoarea Invierii pentru aceia care provoaca, in mod constient, raul aproapelui sau ori, la fel de grav, asista la acest rau in mod pasiv.
Zilele trecute, undeva in Romania, un adolescent de 15 ani a fost batut crunt  cand a iesit de la scoala de un grup de golani. Batut pana cand nu a mai miscat. Apoi l-au lasat la pamant si au plecat. Totul s-a petrecut sub privirile  trecatorilor. Nu au intervenit, au trecut mai departe fara sa fie impresionati de sangele sarit pe trotuar din de corpul izbit de asfalt.

Adolescentul a ajuns la spital, dupa ce a zacut inconstient timp de 10 minute. Cred ca multi dintre voi stiu ce inseamna 10 minute – timp in care creierul isi opreste activitatea. Cu pareza pe o parte a fetei, in stare de soc, adolescentul este in viata. Sau, mai exact, cei ce l-au nenorocit nu se vor putea incadra la conditia de criminali, ci doar de autori ai faptei de vatamare corporala.
Dar ceilalti, care au asistat, ziua in amiaza mare, la aceasta situatie, ce sunt? Complici, co-autori, as putea sa-i numesc eu. Si totodata nu pot sa-i numesc oameni. Am convingerea ca ei nu poarta in constiinta, suflet si spirit sacrificiul lui Isus. De aceea – sa ma ierte Dumnezeu! – dar unui astfel de om, care trece pe langa un copilandru lovit cu bestialitate fara sa aiba nici o reactie, nu vreau sa-i spun Hristos a Inviat!

Si, personal, consider ca sub infatisarea de oameni se ascund maimutele care nu au reusit sa creada in Dumnezeu.
Si care sunt printre noi, care merg la biserica si se inchina, ne zambesc si ne fac sa credem ca toti suntem OAMENI.
Totusi…

Mirela COMAN