Presa locala e in stare de urgenta?

Tolontan scria despre asta la inceputul lui ianuarie. Citeam randurile insirate pe monitor si le simteam gustul amarui. Cati dintre cei care, inca, au slujbe in presa locala se temeau atunci de tavalug? Probabil putini. Cati sperau ca actionarii posturilor media locale sa gaseasca gaina cu oua de aur si s-o aduca in cuibar? Poate multi.

Pe zi ce trece, insa, viteza caderii bugetelor advertiserilor locali creste. Afacerile actionarilor gafaie sau au intrat in politica de taiere a oricaror cheltuieli „neproductive”, metoda de supravietuire intr-un an care nu stiu ce ne va aduce. Cu exceptia tichetelor de vacanta, desigur (ce ironie neagra). Cei care erau la inceputul perioadei pe care orice investitor in media o stie, adica aia 2 – 3 ani de mers pe pierdere, traiesc adevarate cosmaruri. Salarii intarziate, confuzie si degringolada, adulmecarea unui loc sigur de munca in alta parte – oriunde, numai sigur sa fie! In textul scris de Tolontan veti gasi expresia care ar putea sa caracterizeze situatia presei locale, zicere a editorilor: „Suntem nu ingrijorati, ci, la naiba, furiosi!”.

Adulmec de ceva vreme situatia in care se afla presa din Constanta. Pentru unii norocul este ca banii se dovedisera putini inca de acum doi ani si au intrat pe sisteme de avarie, asta insemnand oameni la minumum posibil, contracte pe drepturi de autor pentru evitarea impozitelor, tiraje reduse la esential. Cu alte cuvinte, au invatat din vreme gustul painii „de razboi”. Altii au si alte surse de finantare, drept pentru care poate ca privesc relativ linistiti si se pot pregati cu calm pentru o piata de publicitate din care principalii actori au rupt-o la fuga sau se prezinta cu bugete schimonosite. Sunt chiar foarte curios ce soarta vor avea suplimentele stufoase de publicitate imobiliara care aduceau bani si vanzari la taraba, in urma prabusirii pietei respective.

Din zona radio am auzit avertismentul lui Florin Munteanu, care spunea in direct ca anumiti clienti importanti din piata s-au retras, speriati de amploarea tavalugului financiar. Daca nici Florin nu stie ce spune, atunci ne putem duce la culcare.

Caderea finantarilor s-ar putea simti cel mai dramatic in zona televiziunilor locale, cele mai avide consumatoare de resurse financiare. Si n-aud lucruri vesele. Deloc. Dintr-un loc. Spre binele prietenilor mei care lucreaza in televiziune, sper ca cele ce le aud sa nu se intample. Reasezari vor fi. Chiar si pentru ca vor fi schimbate politici interne referitoare la grilele de programe. Ce se intampla la Kanal D, la nivel national, prin plecarea oamenilor care nu-si mai gasesc locul dupa incetarea productiilor interne si folosirea producatorilor independenti, se va intampla si la nivel local.

Epoca fericita a publicitatii furibunde si a mecenatului de tip romanesc apune cu fiecare zi si intram intr-una a chivernisirii la marginea „taierii cozii de pisica”.