Ceata hienelor nu vrea sa stie, dar a gresi este omeneste

Respectand obiceiul golaneilor lasi de la coltul strazii, pe multi i-am vazut zilele trecute inghesuindu-se sa prinda un loc la masa schingiurii publice a primarului Radu Mazare. Mari barbati cu vitejia cat samburele de floarea soarelui s-au repezit sa traga si ei un bocanc intre coastele omului, care s-a trezit inghesuit intr-un colt, cu hienele calare in carca.

Neindoios, Radu Mazare a comis-o. Da, n-as vrea sa fiu in pielea lui in asemenea momente.  Caci, socoteala din casa nu s-a potrivit cu cea din Targul Mamaiei. Luat de valul ideii traznite de a se imbraca in uniforma nemteasca cea mai cunoscuta, Mazare, cel mai probabil, nu si-a dat seama ca, in mintea publicului, nu rigoarea si determinarea soldatului nemtesc vor inflori, ci amintirea fascismului cu toate ticalosiile pe care le-a produs.

Dar, a-l banui pe Radu Mazare de nazism, asta chiar e o marlanie. Nu sunt admiratorului stilului de conducere al primarului Constantei, insa nu pot sa nu constat ca toti cei care pana mai ieri urlau ca face afaceri cu firme evreiesti ca sa suga sangele poporului, acum racnesc din toti bojocii si-l acuza de antisemitism. Cu alte cuvinte, mananca bors. Ba, am vazut un domn lansand ritos acuzatii de aroganta la adresa primarului, dupa ce, cu un an in urma isi executa la televizor propriul coleg de partid, exact pentru afirmatii continand aceeasi acuza. Atunci, insa, interesele proprii i-o cereau, un elefant trebuia sacrificat in piata publica. Traian Basescu insusi n-a pierdut ocazia sa-l atace, uitand ca, asemenea autorilor pogromului de inceputul secolului, impartea armenii in buni si rai, lasand a se intelege ca cei buni sunt o raritate.

Ce cred eu, in fapt? Ca Radu Mazare s-a lasat sedus de mitul rigorii germane, a soldatului perfect, otelit pana in ultima fibra, in stare sa bata pas de defilare pe dealuri. Peste aceasta imagine a determinarii militare germane, venita din vremea marilor cancelari imperiali,  s-a adaugat romantic, dar insuficient, filmul ce incearca sa restituie un crampei de istorie si pe care a incercat sa-l transforme intr-o pilda politica.

Intre paranteze fie spus, bunicul meu mi-a povestit cum soldatul german impartea ciocolata la copiii de pe strada, platea cinstit mancarea si bautura. Prin comparatie, soldatul sovietic „eliberator” fura tot ce intalnea in cale, umbland cu ceasul de perete atarnat la gat.

Mazare a gresit, insa eroarea este omeneasca.

%RELATEDPOSTS%