(IV) CINCI capete IMPERIALE în TEZAURUL Muzeului de Istorie din Constanța: Gordian al III-lea

În camera Tezaurului Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța este expus capul statuii împăratului Gordian al III-lea, descoperit la Silistra, Durostorumul de altădată, un centru puternic al provinciei de la marginea IMperiului Roman

Marcus Antonius Gordianus (ianuarie 225 – februarie 244), cunoscut drept Gordian al III-lea, a condus Imperiul Roman între anii 238 și 244. Gordian a fost fiul Antoniei Gordiana, iar tatăl său a fost un senator roman nenumit, care a murit înainte de 238. Antonia Gordiana era fiica împăratului Gordian I și sora mai mică a împăratului Gordian al II-lea. Se cunosc foarte puține despre viața sa înainte de a deveni împărat, mai ales că ajunge pe tron la doar 13 ani. În timpul domniei sale, granițele imperiului au fost întărite și s-a atins o relativă stabilitate, în mare parte datorită priceperii socrului său, care i-a fost regent. În timp ce se confrunta cu o amenințare pentru provinciile estice ale imperiului din partea perșilor, Gordian al III-lea a murit sau a fost ucis în timpul unei bătălii cu trupele lui Shapur I, iar cenușa i-a fost dusă la Roma.

Gordian al III-lea a murit înainte de a-și putea lăsa o amprentă clară în istoria Imperiului Roman. Timp de puțin peste jumătate de deceniu, însă, a fost unul dintre cei mai puternici bărbați din lume. Domnia lui Gordian face parte din zilele în declin ale imperiului, deși în ceea ce privește dezvoltarea culturală a spațiului european și datoria acestuia față de Roma, Imperiul nu a dezvoltat încă una dintre cele mai semnificative moșteniri ale sale: transformarea dintr-un imperiu păgân într-unul creștin. Gordian al III-lea a ajutat imperiul să supraviețuiască puțin mai mult pentru ca această transformare să poată avea loc. Deși imperiul occidental nu va dura mai mult de sfârșitul secolului următor, aceasta a fost suficient de lungă pentru ca religia creștină să pună bazele care să modeleze o nouă Europă, ieșită din ruinele imperiului roman, prețuind valori comune în ciuda fragmentării politice, deoarece fundamentul ei se sprijinea mai degrabă pe o credință comună decât pe o structură politică.

Accesul la tronul imperial al tânărului Gordian al III-lea

În urma asasinării împăratului Alexandru Sever în Moguntiacum (Mainz-ul de astăzi), de către propriile sale trupe, în timpul pregătirilor pentru un război împotriva alemanilor, armata și Garda Pretoriană l-au proclamat pe Maximinus Tracul, comandantul Legiunii a IV Italica. Ca răspuns la ceea ce era considerată la Roma o rebeliune, bunicul și unchiul lui Gordian, Gordian I și II, au fost proclamați împărați în comun în provincia Africa. Revolta acestora a fost înăbușită în decurs de o lună de către Cappellianus, guvernatorul Numidiei și un susținător loial al lui Maximinus Tracul, care l-a înfrânt și ucis pe Gordian II în bătălia de la Cartagina, iar Gordian I s-a spânzurat când a aflat vestea morții fiului său.

În locul celor doi Gordieni, Senatul i-a ales pe Pupienus și Balbinus ca împărați comuni. Acești senatori nu erau niște oameni populari, iar populația Romei era încă șocată de soarta bătrânului Gordian, astfel încât Senatul a decis să-l ia pe adolescentul Gordian, să-l redenumească Marcus Antonius Gordianus, după bunicul său, și să-l ridice la rangul de Cezar și moștenitor imperial. Pupienus și Balbinus s-au confruntat cu Maximinus, în timpul asediului de la Aquileia, din nordul Italiei, unde Tracul a fost asasinat de soldați ai Legiunii a II-a Parthica. La rândul lor, însă, în iunie 238, Pupienus și Balbinus au fost uciși de pretorieni, iar Gordian al III-lea a fost proclamat împărat.

Regența lui Timesitheus, șeful Gărzii Pretoriene

Succesiunea sa a fost susținută de Senat. Datorită vârstei lui, Gordian avea doar 13 ani, conducerea imperiului a fost încredințată familiilor aristocratice, care controlau treburile Romei prin intermediul senatului. Gordian a fost căsătorit cu Sabinia Tranquillina, fiica noului prefect pretorian, Timesitheus. Ca șef al Gărzii Pretoriene și socru al împăratului, Timesitheus a devenit rapid conducătorul de facto al imperiului roman. Sub regența Timesitheus, puterea imperială a fost restabilită față de puterea Senatului. El a reorganizat apărarea provinciilor nord-africane și în alte părți ale imperiului, inclusiv Dacia.

Când perșii conduși Shapur I au invadat Mesopotamia, tânărul împărat a deschis ușile Templului lui Ianus pentru ultima oară în istoria romană și a trimis o armată uriașă în Orient. Gordian, întreaga sa curte și legiunile sale au ajuns la Antiohia, unde i-a alungat pe sasanizii peste Eufrat și înfrânți definitiv în bătălia de la Resaena (243). Mai multe orașe au fost recucerite. Campania a fost un succes și Gordian plănuia o invazie a teritoriului inamicului, când socrul său a murit după unele surse în urma unei boli, după altele în urma unui asasinat pus la cale de cel care va fi consmenat de istorie sub numele de Filip Arabul.. Fără Timesitheus, campania și securitatea împăratului Gordian al III-lea erau în pericol.

Moartea împăratului Gordian al III-lea

Marcus Julius Philippus, cunoscut și sub numele de Filip Arabul, a intervenit în acest moment și campania militară din Orient a continuat. La începutul anului 244, perșii au contraatacat și în perioada confuză care a urmat, împăratul Gordian al III-lea moare. Sursele persane susțin aceasta s-a petrecut în urma bătăliei de la Misiche (Fallujah modern din Irak-ul de astăzi), care a avut ca rezultat o înfrângere majoră a romanilo. Sursele romane nu menționează această bătălie și sugerează, mai degrabă că Gordian a murit departe, în amonte de Eufrat, asasinat de Filip Arabul, care i-a succedat lui Gordian ca împărat. Cert este că cenușa împăratului a fost trimisă înapoi la Roma, odată cu o scrisoare în care Filip Arabul informa Roma că împăratul a murit din cauza unei boli.
Conform Historia Augusta, soldații romani au construit un cenotaf (un monument funerar în care nu se află rămășițele decedatului) în amintirea împăratului Gordian al III-lea lângă Circesium (astăzi Al Busayrah, Siria).

Sursa: www.newworldencyclopedia.org