Mai impuscati, dom’le, din Cultura asta, ca-i multa!

Am trait s-o citesc si pe asta! Sunt prea multe institutii in Constanta care servesc cultura la popor si asta dauneaza grav la numarul de spectatori, care si-asa sunt putini, parerea doamnei Vladescu, si nici bani la portofel n-au, tot parerea ei. Mareata concluzie se desprinde dintr-un material aparut in Cuget liber, un soi de interviu povestit, in timpul caruia, insa, autoarea nu pune si intrebarea de baza: Dar, voi, sefii de caprarii artistice, cam ce ati facut ca sa aduceti omul in sala? In afara de smiorcaieli, desigur, fiindca de astea sunt satul, as adauga eu.

Ia sa incercam un raspuns. Nimic, ar fi bun? Ah, dar scuzati, cateva afise risipite prin centru si, episodic, un cearceaf mare cu titlul unei piese de teatru vopsit cu negru – atragator maxim – protapit pe o laterala a cladirii care adaposteste Teatrul de Opera si Balet Oleg Danovski. Plus oarece postari pe Facebook. Perfect! Deci, ramanem la Nimic sau incercam sa avansam ceva? Mai bine dam si un anunt la ziar, ca sa nu spuna lumea ca nu ne-am miscat si noi cu talent. Gata? Asta e tot ce ne-a dus mintea sa facem intr-un oras care are doua televiziuni locale, plus inca doua statii ale posturilor centrale, crapa de atata radio, geme de ONG-uri care ti-ar intinde o mana de ajutor, daca ai cere-o in mod competent (sa ai o idee de dezvoltare adica, sau macar, daca nu o ai, sa o cauti la altii)? Si-a batut cineva capul sa faca abonamente studentilor din acest oras – cred ca sunt in jur de 10-15.000 la ora asta -, pentru cativa lei, daca tot jucam cu sala pe jumatate goala? Ioc. Dar, in niscaiva evenimente publice, neplatiti, ne-am implicat, asa… ca sa starnim interesul cetateanului, sa-i lasam un fluturas cu discount prin buzunare? Am batut la portile colegiilor din Constanta pentru promovarea dragostei pentru teatru, unde toate domnisoarele vor sa fie actrite? Nu? Atunci, ramanem la primul raspuns: Nimic.

Nimic. Mai bine plangem un pic, dam vina pe spectatorul tampit, otevist, limbricoid de apartament, care nu stie ce-i aia cultura, dam vina pe portofel si, la final, constatam ca-s prea multe institutii culturale. Deci aia e problema, asteptam rezolvarea.

Iete, eu am alta solutie. Poate sunt prea multi manageri prin cultura care dorm in sosoni. N-ar fi mai eficient sa cerem performanta sau, pe acelasi principiu, sa mai „impuscam” pe unii din ei?