Fasole in pita, prin cotloanele de langa Biserica Neagra

Cam ce poti sa faci cand mergi in Brasov? Mda, te infigi in Biserica Neagra, te invarti prin Piata Sfatului, burdusesti memoria aparatului cu fotografii in care apare, invariabil, Ceasul din Turn, porumbeii misunand prin piata, porumbeii mancand din mana, porumbeii zburand prin dreptul tau, si, daca-i vara, terase cu umbrelute, pensionari nemtesti umbland de colo-colo, o tanti care vinde in draci covrigi plus, la naiba!, Literele alea imense de pe crestetul muntelui, dinspre Panoramic, care nu compun, insa HOLLYWOOD, ci BRASOV. Tu stii asta, dar prietenii, neamurile, invidiosii, trebuie informati corespunzator pentru alimentarea eficientaa clevetelii publice. E drept, s-ar putea sa-ti foloseasca mai tarziu, in perioada senina-senila a vietii.

Eu vin cu un sfat omenos. Obositi-va aparatele de fotografiat cat vreti, dar, dupa ce va cultivati spiritul in Biserica Neagra, nu va repeziti inspre Piata ca niste hultani. Spiritu-i spirit, dar cultura trece si prin burta, iar ceea ce urmeaza este exact pentru burta.

Peste drum de pomenitul monument si-a gasit adapost, in cotloanele unei cladiri apartinand tot de Biserica Neagra, un restaurant cu nume macaronit: Bella Musica. E si Bell, e si Music. Pe cuvant. Firma e agatata desupra un gang cu tavanul rotunjit, un portocaliu spre maro, cu aspect de vechi, gang pe care trebuie sa-l strabati olecuta pana descoperi, undeva in dreapta usa carciumioarei. Urmeaza oarece scari inspre subsol si simti senzatia ca vei trage o scafarlie de tavan, in paralel cu tentatia de a te cocosa prevazator. Culmea, spre deosebire de cele mai multe restaurante, muzica nu te asasineaza. Curge usor din difuzoare. Deh, Bella Musica, nu? Mi-a placut in mod deosebit sistemul de atentionat chelnerul, oricum destul de atent, dar, chiar si asa, musteriul are la dispozitie un buton pe peretele de langa masa, pe care, cand are chef de comunicat dorinte culinare sau bahice, ori pur si simplu cere „intristarea”, poate sa apese. E o sonerie ce cheama garsonul. Desteapta treaba, pe care as recomanda-o si altora.

Acolo, la Bella Musica m-am delectat cu celebra Fasole in pita. In paine, adica. O paine rotunda, ca o cratita, rumenita, cu o coaja un pic crocanta (a inceput deja sa-mi ploua in gura in timp ce scriu), careia i se taie capacul, al carei miez este scobit, pentru a face loc binemeritat de odihna unei portii de fasole cu afumatura. Fierbinte. Aromata. Dumnezeiasca. Cu ceapa alaturi. Neaparat. Nu exista si nu se poate altfel. Nu va grabiti. mancati incet si, pe masura ce nivelul fasolei scade, puteti ataca peretii pitei. Imbibati cu gustul fasolei. efectul e maxim. Ptiu, am inceput sa balesc de-a binelea.

Pentru pofta maxima, va recomand palinca, fiindca gazdele au grija, cat se pregateste minunatia de care v-am povestit pe scurt, sa va aduca niste crontanele insotite de sosuri picante. Din partea casei, fireste. Aveti grija cat sos intindeti pe crontanele. S-ar putea sa fluierati cu ochii rosii in cap. Sunt picante al naibii.

Ati retinut? Bella Musica, peste drum de Biserica Neagra. Hai, descoperiti Romania cu spiritul si cu burta. Merita amandoua, in aceeasi masura. Parol, monser!

Material realizat cu sprijinul Directiei Judetene pentru Sport si Tineret Constanta.