Cotidianul Telegraf implineste astazi 20 de ani, prilej sa-mi amintesc cum am dat nas in nas cu cei care aveau pe vremea aia un slogan foarte potrivit si astazi: Suntem peste tot. Si erau, insa nu singuri, dar sa nu o iau inaintea scurtului crampei de memorie.
Se intampla prin 95-96, in vremea cand lucram la TV Pellin. Era in dupa amiaza unei zile de hartaneala si nesfarsite discutii cu tot felul de indivizi care isi recenzau furiosi puricii de pe celebrele programe nemtesti, alea care nu se vedeau niciodata bine, cu babe care ne chemau la deranjamente de semnal doar ca sa mai saliveze la vederea unei bucati proaspete de carnita masculina. Exact intr-o asemenea dupa amiaza si-au gasit cu cale un fotograf si un reporter de investigatii – Aurelian Sebi Patrunjei – sa faca o ancheta pe nu-mi mai amintesc ce tema. Investigatia jurnalistica a inceput cu o intrebare pusa in usa statiei de emisie de la etajul 10 al unui bloc de pe strada Cismelei (J2), a continuat cu o imbranceala generala pe trotuarul din fata imobilului cu pricina, la care participau diversi angajati ai Pellin-ului, bodyguarzii echipei de ziaristi – nelipsiti pe vremea aia de langa investigatori, fotograful Telegrafului – care isi disputa aparatul foto dimpreuna cu patronul Vali Pelin, si subsemnatul rupandu-si hainele cu Sebi Patrunjei, si a sfarsit cu o fotografie in ziar, in care eram prezentat drept gorila patronului.
Cu aceasta ocazie asta fac apel la colegii de la Telegraf, poate ma pot servi cu o copie a debutului meu in presa!
Ironia sortii, dupa cativa ani, am constatat – eu si Sebi Patrunjei – ca suntem vecini: el la ANL, eu vizavi, la PCR.
![](https://ctnl.ro/wp-content/uploads/2023/08/POVESTILE-MARII-NEGRE.jpg")
