Toate pustoaicele ar vrea sa fie Hannah Montana

Acum vreo saptamana, o voce blonda ma suna si imi reaminteste ca mi-a trimis o invitatie la o sedinta de recrutare de modele. Cum prezenta uui cvasibabalac nu mi s-a parut potrivita, mi-am rugat frumoasa colaboratoare sa preia asemenea sarcina importanta, mai ales ca ma bazez pe ochii unei femei, atunci cand vine vorba de apreciat forme.

Acolo nu s-a intamplat mare lucru, doar o vanzoleala de domnisoare care se viseaza prin revistele sau ziarele colorate, multe insotite/impinse din spate de mamici. Machiate, unele mai degraba boite, din belsug, neaparat cu hainute mulate pe buculite si tatisoare, s-au preumblat un pic prin fata unui juriu nu cu mult mai varstnic decat ele. Cam asa suna raportul minutelor petrecute in mall-ul unde s-a desfasurat susaneaua de moda.

Ursuzul din mine se intreaba, ca atare, la ce foloseste? In afara de smecheria cu book-ul, pe care orice aspiranta la statul de topmodeala trebuie neaparat sa-l aiba, altminteri poate sa pice de proasta grupului. Book-ul asta costa bani frumosi, pe care agentiile de recrutare ii baga la buzunar si promit ca o sa reperezinte pustoaicele visatoare. Am vazut o „realizare” din asta, chipurile artistica, la o tipa si am ras cu pofta de fotografiile de-a dreptul proaste, hidoase, care transformau o fata frumoasa de 23 de ani, intr-o „trecuta” de 40 si ceva.

Dupa o asemenea experienta, ma gandesc sa fac o oferta de book-uri la gradinita fiica-mii, unde as putea avea 50-60 de cliente si, nu-i asa?, talente se cresc de mici. Sunt sigur ca majoritatea copilitelor se uita din greu la Hanah Montana. Sper sa nu mi-o fi luat-o inainte vreo agentie din asta isteata, de exploatat vanitati parintesti.