A plecat Alina Bargaoanu. Spre trafic, cu pornache, inainte mars!

In vara lui 1997, prin luna mai sa fi fost, am intrat in sediul Cuget liber. Aveam intalnire cu directorul executiv din vremea aia, Rusescu. Imi cautam o slujba noua si, cum scriitorii erau destul de prost platiti, m-am dus hotarat in agentia de publicitate. Habar nu aveam cu ce se mananca treaba asta, dar m-am gandit ca nu voi fi chiar atat de tampit incat sa nu reusesc. Oricum, ziarul tiparit era o chestiune total noua pentru mine si nici n-am indraznit sa ma gandesc la zona editoriala. V-am povestit pe scurt intrarea mea in familia Cuget liber, ca sa intelegeti ca am o oarecare privire subiectiva si ca ma intereseaza, chiar si de la distanta, evolutia ziarului prin care am intrat in presa scrisa.

Ceea ce se intampla astazi acolo, imi provoaca o dezamagire. Vad ca plecarea Alinei Bargaoanu (ciudata intamplare) coincide cu suprimarea editorialelor dintr-un ziar pe care indraznesc sa-l asez la locul cotidianelor tip quality, adica unul cu tinuta si pretentii pentru un anume nivel al informatiei. A suprima editorialul intr-un ziar mi se pare sinonim cu interzicerea opiniei. Editorialul este materialul port-stindard intr-un ziar, asta o stie orice manager de presa. Cine face asa ceva, probabil ca habar nu are cu ce se mananca osatura unei publicatii serioase. Un sef cu scaun la cap, in cazul in care constata ca editorialul nu se ridica la inaltimea asteptarilor cititorilor de gazeta nu-l taie de pe lista, ci cauta un nume, sau doua, mari, pentru cresterea calitatii. Vad ca se intampla exact pe dos.

Apoi, pe surse, aflu ca reporterii sunt pusi sa umble dupa contracte de publicitate. Asta inseamna un bocanc trantit peste deontologia profesionala. E de la sine inteles ca un reporter care cere publicitate se prinde singur de nas. Cand iei bani, nu mai poti avea pretentii de echidistanta. Devii doar o sluguta vopsita. Cu aceasta ocazie, la toaleta ziarului se poate folosi, pe post de curpapier, Codul Deontologic Unic pentru presa romaneasca, pe care il putem gasi chiar pe prima pagina a editiei online cugetliber.ro. Si, ca tot veni vorba, observ schimbari dezolante si in zona online. Orice gagautza stie ca, daca vrei sa faci trafic, bagi pornache si sexy madar-facar la greu. daca ai statutul de blog, treaca-mearga, dar sa reprezinti un astfel de trust de presa… O sa intre pe site toti onanistii dotati cu tastatura pentru mana stanga, dar asta e trafic de proasta calitate. Plus ca iti bati joc de cititorii fideli ai publicatiei, livrandu-le mizerii potrivite unui ziar colorat, dedicat celor cu un singur neuron si ala cu functie sexuala. Sigur, e considerabil mai greu sa faci performanta oferind informatie de calitate, sigur ca internetul e plin de perversi si bolnavi, dar, facand o comparatie, mi se pare mai important sa curtezi inteligent o femeie educata, decat sa alergi dupa toate curvele.

Sper ca eu sa ma insel si ca toate semnalele venite dinspre aceasta publicatie care si-a mentinut nivelul atata amar de vreme sa fie provocate de o lipsa de comunicare noii strategii de dezvoltare catre echipa editoriala. Altfel, povestea unor oameni, care, in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989,  ma opresc sa-i salut pe Arcadie Strahilevici si mica echipa de curajosi adunati in fosta tipografie Dobrogea Noua, se gandeau cum sa se numeasca primul ziar liber al constantenilor, a fost inutila.

PS Daca nu are nimeni o idee despre cum sa refaci grafica primei pagini, in caz ca-ti doresti ceva nou, nu e nevoie sa o transformi in vitrina unui butic din 1991, unde se expuneau pantofi, borcane cu gem si cartofi la gramada. Poti sa conspectezi lucrarile altora (de ex. Lavanguardia.es) si sa te inspiri din ele.