Martirul aromân Papalambru Balamace, comemorat la Corcea (Albania)

Aromânii din Corcea (Albania) au comemorat astăzi pe eroul preot martir Papalambru Balamace, ucis în ziua de 23 martie 1914 alături de fratele său Sotir și de alți fruntași aromâni din localitate. Aceștia au căzut jertfe pentru dragostea lor față de limba și națiunea română.

Pano Bakali, Mirela Veriga, părintele Andrea Zhurka, Vilma Koca, Andon Kristo, alături de ceilalți aromâni din delegație, au depus flori la bustul părintelui Papalabru Haralambie Balamace.

Alături de comunitatea aromână s-a aflat și consulul României, Excelența Sa Mihail Stănescu.

HARALAMBIE BALAMACI (BALAMACE) s-a născut în anul 1863 în satul aromân Pleasa de Sus, din Imperiul Otoman, astăzi localitate dispărută în Albania. După definitivarea studiilor la Corcea (Corița), a devenit preot și profesor, urmând Seminarul teologic la Curtea de Argeș. Oamenii îi spuneau, familial, „Papa Lambru”.

A înființat școli românești în Pleasa, Moscopole, Corcea, Nicea, Sipska, Grabova, Lunca, Nicea, Vituki, și chiar în orașele Elbasan și Berat.
În fața altarului și enoriașilor săi a slujit și vorbit întotdeauna în dialectul aromân al limbii române, deși ierarhia bisericească greacă interzicea acest lucru, limba greacă fiind singura recunoscută ca limbă de cult. La școală promova atât învățarea limbii române, cât și a celei albaneze.
Excomunicat de greci nu s-a speriat și nu a abandonat misiunea sa națională, continuând să susțină emanciparea vlahilor din Imperiul Otoman. A militat pentru întemeierea unui episcopat românesc pentru aromânii din Macedonia.

Pe data de 23 martie 1914, părintele Balamace, împreună cu fratele său Sotir și alți fruntași români, au fost asasinați de bandele înarmate ale grecilor – antarți, îndemnați de Mitropolitul grec – Ghermanos.

„Părintele Haralambie Balamace (Papa Lambru Balamaci) a fost un exponent al românismului în sudul Dunării și, după ce romanitatea Nord dunăreană s-a despărțit de cea sud-dunăreană, a reprezentat un simbol pentru români, pentru credința ortodoxă și pentru limba română. A fost martirizat în Sfânta zi de Înviere a Domnului iar faptul că împreună cu fratele său Sotir și alți aromâni au fost uciși cu sălbăticie și batjocoriți, a reprezentat o jertfă de sânge a acestui popor pentru credință, pentru limbă iar noi care astăzi îi comemorăm, ne exprimăm marea pioșenie și mulțumire pentru efortul lor.” Societatea de Cultură Macedo-Română