Ziua Limbii Tătare, un pilon important al păstrării identității tătare

La 19 decembrie 2010 a fost adoptată de Parlamentul României Legea nr. 256/2010 (Legea nr. 256/2010 pentru instituirea Zilei limbii tătare), prin care această zi este serbată în fiecare an pe 5 mai.

”Legea nr. 256/2010 pentru instituirea Zilei limbii tătare Text publicat în M.Of. al României. În vigoare de la 19 decembrie 2010 Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. – Se instituie ziua de 5 mai ca Zi a limbii tătare.
Art. 2. -(1) Anual, cu prilejul sărbătoririi Zilei limbii tătare, în localitățile în care trăiesc membri ai comunității tătare se organizează manifestări culturale dedicate acestei sărbători. -(2) Autoritățile centrale și locale pot contribui cu sprijin logistic și/sau financiar, după caz.
Art. 3. -În instituțiile de învățământ în care se predau limba tătară ca limbă maternă și religia islamică, în ziua de 5 mai se organizează manifestări culturale dedicate acestei sărbători.
Art. 4. -Societatea Română de Televiziune și Societatea Română de Radiodifuziune vor include, în cadrul emisiunilor dedicate minorităților naționale, aspecte de la manifestările anuale ocazionate de sărbătorirea Zilei limbii tătare.”

Ziua de 5 mai 1985 rămâne una de referinţă, marcând punerea bazei unui alfabet în care s-au publicat din acel moment, revistele în limba tătară din România. Iniţiatorii acestui demers istoric au fost cinci profesori: Mamut Enver, Agiemin Baubec, Iusuf Newzat Sarigol, Kerim Altay, Memedemin Yasar.

Pentru protejarea și promovarea limbilor istorice regionale și minoritare în Europa, s-a născut primul tratat internațional care se ocupă în mod explicit cu diversitatea lingvistică și își propune protejarea acesteia – Carta Limbilor Regionale sau Minoritare care a fost elaborată pe baza unui text înaintat de Conferinţa Permanentă a Autorităţilor Locale şi Regionale şi adoptată în 1992 şi a intrat în vigoare la 1 martie 1998.

Majoritatea statelor europene au semnat Carta şi multe au ratificat-o deja, transformând-o în practica obişnuită pentru majoritatea cetăţenilor europeni. Protecţia limbilor regionale sau minoritare istorice ale Europei se află la baza bunăstării culturale şi a tradiţiilor europene.

România a ratificat sau a aderat la mai multe documente internaţionale pentru protejarea drepturilor omului, inclusiv ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, acordând o atenţie deosebită conservării şi promovării limbilor acestora.