Tradiții populare în Duminica Floriilor

În duminica ce precede Săptămâna Patimilor, Biserica Ortodoxă prăznuiește Intrarea în Ierusalim a lui Iisus Hristos. În amintirea ramurilor de finic cu care a fost întâmpinat Mântuitorul de mulțimea din Cetatea Sfântă, ziua se mai numește și „Duminica Floriilor”, iar în satul tradițional i se spune simplu, „Florii”.

Atât în tradiția populară, cât și în centrul sărbătorii creștine se află salcia, arbore considerat a fi binecuvântat de Maica Domnului.

Din acest motiv, în zilele noastre, la fel ca în trecut, în ajunul Floriilor se culeg crenguțe de salcie, care se duc a doua zi la biserică, pentru a fi sfințite, iar după Sfânta Liturghie, fiecare credincios primește câte o mlădiță sau mai multe.

Crenguțele de salcie sfințite sunt așezate la icoane sub formă de coroniță, dar și la porți, ferestre, deasupra ușii sau la streașina casei, pentru a ține departe duhurile necurate.

În satul tradițional românesc, mlădițele de salcie sfințite aveau o importanță specială. Pentru a fi sănătoși peste an, gospodarii loveau ușor cu ramurile verzi vitele din grajd, dar și copiii mici din casă. Mâțișori de salcie se puneau și la stupi, pentru ca albinele să fie sănătoase și să facă miere multă.

Pentru a fi feriți de dureri de mijloc, oamenii se încingeau la brâu cu salcie sfințită. Totodată, se credea că mâțișorii de salcie vindecau durerile de gât, iar în caz de vreme rea, fumul obținut din arderea acestora ferea casă de fulgere, grindină sau tunete.

Fiind o sărbătoare importantă, ziua de Florii era respectată prin nelucrare.

În tradiția populară, se crede că așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și peste o săptămână, de Paște.

În imagine, o icoană pe sticlă cu tema „Intrarea Domnului în Ierusalim”, pictată la Gherla, în secolul al XIX-lea. Icoana poate fi admirată în expoziția permanentă a Muzeului de Artă Populară Constanța.