Poveste cu țăranul Petre din Topalu, care a descoperit, probabil, cea mai timpurie mărturie scrisă de limbă română veche

La sfârşitul verii anului 1967, doi locuitori din comuna Topalu, mergeau pe jos, pe malul Dunării, spre Cernavodă. În dreptul cetăţii romane de la Capidava, sub malul surpat, în zona sectorului tocmai părăsit de regretatul arheolog Petre Diaconu, au găsit un urcior aproape complet, din care lipseau doar toartele şi o mare parte a gâtului. Ajungând la Constanţa s-au dus la Muzeul de Arheologie, au povestit tărăşenia şi au predat obiectul. Bine de reţinut, unul dintre cei doi locuitori se numea…Petre.

Tipologic, vasul ceramic se încadra urcioarelor amforoidale, de veche tradiţie romană, aparţinând însă secolului X, mai exact celei de a două jumătăţi. Garnizoana romană fusese retrasă de pe cetate la începutul veacului al VII-lea, când Imperiul Roman de Răsărit şi-a abandonat provinciile balcanice în mâinile barbarilor; pe locul garnizoanei – o superbă faleză înaltă a Dunării – s-au aşezat locuitori paşnici, trăind în modeste bordeie, sub autoritate bulgară. După prăbuşirea Primului Ţarat bulgar, după 971, zona reintră sub autoritatea imperială de la Constantinopol; acesta este contextul în care vasul a fost produs, fiindcă detaliile tehnice sugerează o replică locală a unor produse de lux ale epocii.

Urciorul nu era o raritate, în sine. Neobişnuită era însă decoraţia sa. Imediat sub gâtul acum spart s-au realizat, prin incizii vălurite – o modă a epocii –, patru panouri verticale pe care apar grupuri de semne, cu litere greceşti, împărţind deci registrul superior al decoraţiei în patru sferturi.
Sub acest prim registru decorativ, în care apar invocaţiile creştine, există un al doilea registru, dispus orizontal pe umărul vasului, unde au fost incizate literele alfabetului grecesc, dar și cuvântul „ΠΕΤΡΕ”. Probabil, chiar numele olarului: PETRE.

Cercetătorii nu au ajuns la un consens în ceea ce-l privește pe autorul inscripției. Obiecţiile aduse ipotezei că cel care a făcut înscrisul ar putea fi elenofon rămân valabile, datorită lacunelor repetate de ortografie greacă. Meşterul ar fi putut fi, desigur, şi slav, dar atunci s-ar fi semnat Petar, sau Piotr, nu Petre, care aduce o consonanţă inconfundabilă, specifică doar numelor româneşti. De aceea, această descoperire este, probabil, cea mai timpurie mărturie scrisă de limbă română veche.

Sursa: Muzeul Național de Istorie a României
Bibliografie: Eugen Silviu Teodor, „Vasul ceramic cu inscripție de la Capidava”, în „Capodopere din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României – 2012”, MNIR, București, 2012.