MINAC: Placă de marmură, dedicată unui martir al lui Hristos, descoperită la Tomis

Specialiștii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța (MINAC) au achiziționat, în anul 1968, un fragment dintr-o placă de marmură, descoperit în cartierul Tomis Nord. Textul inscripției pomenește numele unui martir, care a fost și episcop. Placa pare să fi fost așezată la intrarea unui martyrium, construit la Tomis undeva la sfârșitul secolului al IV-lea p. Chr. și începutul secolului următor, pentru adăpostirea moaștelor, depuse inițial într-un mormânt mai modest.

Μάρτυ[ς Χρυστοῦ]
χαὶ ἐπίσ [χοπος]
ἐνταῦ[ϑα χεῖταί]
„Aici odihnește … martirul lui Christos și episcop”

Deși numele celui pomenit în inscripție nu s-a păstrat, s-au emis mai multe ipoteze, cea mai acceptată fiind cea formulată de Ion Barnea, care presupunea că numele martirului ar fi fost Titus (numit în unele texte Philus), unul dintre episcopii martirizați ai Tomisului. Din textele antice aflăm că Titus a pătimit în timpul împăratului Licinius (319-323 p. Chr.). Refuzând să facă serviciul militar, a fost supus torturilor, în final fiind omorât și corpul lui aruncat în mare. Adus la țărm, a fost înmormântat de către comunitatea evlavioasă pe proprietatea lui Amandus, care s-a ocupat de toate îngrijirile necesare.

Valoarea inscripției constă în confirmarea epigrafică a martirilor înregistrați în Martirologii, exemple asemănătoare regăsindu-se în Dobrogea la Axiopolis și la Noviodunum. Dacă presupunerile specialiștilor sunt adevărate, avem confirmarea existenței la Tomis a unui episcop – Titus sau Philus – martirizat în timpul persecuțiilor lui Licinius. El este, din punct de vedere cronologic, al doilea episcop de Tomis menționat de Martirologii după Evangelicus, cel din urmă fiind cunoscut numai din povestirea despre martirizarea lui Epictet și Astion la Halmyris în timpul împăratului Diocletian.

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța: Cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paște, vă transmitem cele mai calde gânduri de pace, lumină și speranță. Într-o lume în continuă schimbare, sărbătoarea Învierii ne reamintește de puterea cunoașterii, a credinței și a solidarității.

Ioan 8. 12: Iisus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”

Bibliografie:

Barnea, I., Inscripții Paleocreștine inedite din Tomis, Pontica 7, 1974, pp. 377-385.

Barnea, I., Christian Art in Romania, vol. 1: 3rd-6th Centuries, București 1979, pp. 44-45, pl. 4/2.

Fontes Historiae Daco-Romane, II, București, p. 704-707.

IGLR 22 – Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV–XIII descoperite în România, E. Popescu (ed.), București, 1976.

Curator: Radu Petcu, Cercetător științific