Măști populare românești despre Îmbătrânirea și reînnoirea Anului

Conform credinței populare, anul trăiește 365 de zile (sau 366 de zile), îmbătrânește, moare și apoi renaște.
În calendarul popular, vârsta sfinților este strâns legată de „vârsta” anului.

Îmbătrânirea timpului este anunțată de sfinții „moși” sau cu barbă albă, sărbătoriți în ultimele luni ale anului – Sfântul Andrei (30 noiembrie), Moș Nicolae (6 decembrie), Moș Ajun (24 decembrie) și Crăciun (25 decembrie).

Anul Nou vine cu o pleiadă întreagă de sfinți tineri, sărbătoriți din ianuarie până primăvara: Vasile sau Sânvăsâi (1 ianuarie), un tânăr vesel și petrecăreț, Toader sau Sântoader (17 februarie și prima sâmbătă a Postului Mare), un flăcău frumos cu coadă de cal și copite în opinci, care intră în hore să joace fetele și viteazul Sfântul Gheorghe (23 aprilie), fără a-l omite din această categorie pe năvalnicul Dragobete, important personaj al panteonului românesc (24 februarie).

Sfinții maturi, mai așezați, sunt Sfântul Ilie (20 iulie), aducătorul de ploaie și Sfântul Dumitru (26 octombrie), păstrătorul cheilor vremii și cel care eliberează frigul iernii.

În cultura populară românească, masca îndeplinește funcții rituale și spectaculare. Scopul deghizării prin purtarea măștilor este acela al transpoziției, însemnând eliberarea de contigența cotidianului și plasarea pe plan magic sau ludic.

În ciclul Sărbătorilor de iarnă la români, trecerea la Anul Nou este întâmpinată prin Jocurile cu măști, un obicei tradițional practicat pe arie largă în Moldova și Maramureș.

Jocurile cu măști dau prilej omului să se elibereze de anumite conveniențe sociale prin rolurile interpretate și înlesnesc fantezia creatoare prin măștile confecționate, având astfel o funcție de înveselire a întregii comunități.
În componența cetelor de mascați care colindă de Anul Nou se conturează trei tipologii de măști: animaliere (Capra, Turca, Brezaia, Ursul), demoniace (Dracul sau Urâtul) și umane (Moșul, Baba, Muzicantul, Țiganul etc.).

Masca de Drac face parte din categoria măștilor demoniace, având atașate o pereche de coarne (de berbec). Piesa este confecționată din mai multe tipuri de blană și piele, iar ochii, gura și nasul sunt realizate din materiale textile.

Prin concepție, tehnică și materiale, măștile purtate de colindători în cadrul obiceiurilor de Anul Nou se află între tradiție și artă populară autentică.

SURSA: Muzeul de Artă populară Constanța