Mască antică grecească, de teatru, din teracotta, de tip Tanagra, în colecția MINAC

Specialiștii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) au prezentat publicului ”Masca de teatru” un artefact de tip Tanagra, realizată din terracotta, descoperită, cel mai probabil, pe teritoriul cetății grecești antice Callatis, astăzi Mangalia.
Chiar dacă denumirea ne tentează să credem că ar fi putut fi folosită pe scenă, dimensiunile mici și materialul utilizat indică un rol decorativ. Masca este prevăzută cu orificii, care permiteau atârnarea acesteia cu ajutorul unor sfori, în interiorul diverselor spații din teatru (de asemenea, acest tip de mască se putea folosi fie în context funerar, fie cu un caracter votiv în templele lui Dionysos). Piesa, descoperită în mai multe fragmente, a fost reîntregită și reprezintă un personaj de comedie grotesc, cu ochii punctiformi și sprâncene stufoase, expresia de veselie fiind redată prin gura larg deschisă, a cărei margine masivă este arcuită sus, la nivelul pomeţilor.

Cu origine în Grecia antică, teatrul ia naștere din celebrarea lui Dionysos, veselul zeu al vinului şi al fertilităţii. În timp, festivitățile închinate zeului au inclus dansuri, cântece, recitări de dithyrambi în cinstea eroilor greci, concursuri de creație premiate cu un ţap (tragos) – din acest termen derivând termenul actual „tragedie”. În jurul templului lui Dionysos s-a creat un loc specific, special pentru reprezentaţii teatrale.
Un accesoriu important al actorilor era masca, provenită din machiajul primitiv pe care şi-l aplicau credincioşii la sărbătorile dionisiace; era de dimensiuni mari, confecționată din materiale organice. Rolul măștii era multifuncțional: identifica personajul pentru public, exagera trăsăturile emoționale și amplifica expresivitatea actorului, permițând recunoașterea de la distanță datorită mărimii și culorii (întunecate pentru tragedii, viu colorate pentru comedii). De asemenea, masca permitea actorilor bărbați să joace și roluri feminine.

CE SUNT TANAGRELE ȘI DE UNDE VIN

Figurinele Tanagra sunt un tip de figurine grecești din teracotă turnate în matriță, produse la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr., numite astfel după orașul beoțian Tanagra, unde au fost descoperit prima oară, și care a dat numele întregii clase de produse ceramice. Cu toate acestea, au fost produse în multe orașe. Erau acoperite cu o pastă albă lichidă înainte de ardere și uneori erau pictate ulterior în nuanțe naturaliste cu acuarele, cum ar fi celebra „Dame en Bleu” („Doamna în albastru”) de la Luvru. Au fost exportate pe scară largă în lumea greacă antică.

Figurinele din Tanagra nu fuseseră prea remarcate înainte de sfârșitul anilor 1860, când plugarii din Vratsi, Beoția , Grecia, au început să descopere morminte cu o dată cuprinsă pe parcursul mai multor secole. Principalele descoperiri, în special din secolele al IV-lea și al III-lea î.Hr., au fost scoase la iveală în 1874. În interiorul și în exteriorul mormintelor din perioada elenistică – secolele al III-lea până în secolele I î.Hr. – se aflau numeroase figurine mici din teracotă. Cantități mari găsite în siturile arheologice de la Tanagra au identificat orașul ca sursă a acestor figurine, care erau exportate și pe piețe îndepărtate.

”Tanagrele” erau așezate în diverse moduri pentru a corespunde vieții decedatului. Cele care erau îngropate în morminte au condus la o teorie conform căreia micile figurine reprezentau bunurile persoanei. Istoricii cred că acestea aduceau alinare morților, trimițându-i în pace în lumea cealaltă, deoarece luau cu ei ceva din viața lor veche.

Figurile au făcut apel la idealurile de realism ale clasei de mijloc din secolul al XIX-lea, iar „figurile Tanagra” au intrat în repertoriul vizual al europenilor. Jean-Léon Gérôme a creat o sculptură policromatică înfățișând spiritul Tanagra, iar un critic francez a descris femeile la modă portretizate în statuete drept „ pariziene ale lumii antice”

Ca parte integrantă a lumii helenice (până la cucerirea romană), pentru orașele grecești vest-pontice Histria, Tomis și Callatis reprezentările plastice şi textele epigrafice, coroborate cu izvoarele scrise şi cu descoperirile arheologice ne aduc la cunoștință că diferitele jocuri şi spectacole ocupau un loc important în viaţa culturală a acestora.