Legende tătărești din Dokuz Yol – Satul celor Nouă Drumuri

La mai puțin de cinci kilometri de Medgidia se găseşte o comună numită Cuza Vodă, o aşezare de vreo 4000 de suflete, așezată pe vatra unui vechi sat tătărăsc cu poveşti inedite. Pe la 1880, aici trăiau peste 160 de familii de musulmani. Ei îşi numeau satul Dokuz Yol, adică Nouă Drumuri (dokuz – nouă, yol-drum). Multora dintre noi, cei am copilărit în Dobrogea, ne este familiar al doilea termen, de yol, pentru că aşa se numea şi terenul pe care jucam odată, cu bile de oţel sau cu “limonine”, acum aproape dispărutul coci…

Numele de Dokuz Yol, al satului, se spune că venea de la faptul că aşezarea se afla la răspântia mai multor drumuri ale provinciei. De acolo, din centrul vetrei se făceau, zice-se, căi către toate oraşele şi târgurile Dobrogei otomane. Poate că este adevărat.

Mai există însă o legendă a locului… Se spune că pe vremuri, înainte de întemeierea satului, pământurile acelea ar fi fost stăpânite de un tătar bogat, cu case multe şi o familie pe măsură, cu nouă copii. De toate avea omul dar soarta fu în cele din urmă crudă cu el. Averea i s-a risipit, copiii i-au plecat în „străinătăţuri” ori s-au prăpădit iar el a rămas singur şi şi-a făcut o casă simplă, mai departe de fostele pământuri. Există un proverb musulman vechi de sute, poate de mii de ani și care spune: “Un tată poate îngriji nouă copii, dar nouă copii nu pot îngriji un tată”*. Lângă el s-au aşezat şi alţii, cărora bătrânul le povestea mereu ce se întâmplase cu copiii săi, pe ce drum în viaţă apucase fiecare.

Alţii spun că povestea este altfel: că bătrânul a trăit fericit împreună cu toţi cei nouă copii şi că împreună au întemeiat satul. Atâtea poveşti sunt, dar este cu neputinţă să le afli tainele. Ce-o fi adevărat din aceste legende, nimeni nu poate spune. Ne-a rămas doar numele vechi, Dokuz Yol, Nouă Drumuri…

Sursa: Poveștile Mării Negre