Lansare de carte la Muzeul Ion Jalea: „Sirarpy Torossian. A woman painter in Romania and the USA / O pictoriță în România și SUA”

Sâmbătă, 14 iunie 2025, începând cu orele 16.00, Muzeul „Ion Jalea” din Constanța găzduiește lansarea volumului „Sirarpy Torossian. A woman painter in Romania and the USA / O pictoriță în România și SUA” (Editura Ararat, București, 2025), semnat de dr. Eduard Andrei, istoric și critic de artă. Lansarea va avea loc în prezența autorului, iar în deschidere vor lua cuvântul dr. Mona Momescu, conferențiar la Universitatea „Ovidius” Constanța, Facultatea de Litere, și Luiza Terzian, din partea Uniunii Armenilor din România – filiala Constanța. Evenimentul are loc cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, Muzeului de Artă Constanța și Uniunii Armenilor din România.

Volumul reprezintă prima monografie dedicată pictoriței române de origine armeană Sirarpy Torossian, n. Semizian (1916, Mangalia – 1995, New York). Artista este azi puțin cunoscută în România, deși s-a remarcat printr-o susținută activitate expozițională. După absolvirea Academiei de Arte Frumoase din București, unde a studiat în anii 1934–1937, la secția Pictură, avându-l profesor pe Camil Ressu, și-a perfecționat studiile la Kunstakademie din München, ca bursieră a Fundației Alexander von Humboldt. A avut trei expoziții personale la București: în 1939, 1945–1946 și 1957. De asemenea, a participat constant la marile expoziții colective naționale – fiind distinsă cu Premiul „Inginer L. Laserson” la Salonul Oficial. Pictură și Sculptură din 1945 – și la expozițiile de artă românească organizate în străinătate (1947–1961): la Budapesta, Paris, Praga, Viena și în câteva orașe din Brazilia. La finele anului 1939 s-a căsătorit cu sculptorul Hovaghim (Ovaghim) Torossian (1904, Rusciuc / Ruse, Bulgaria – 1974, New York), și el de origine armeană. Soții Torossian au căzut în uitare pentru că în 1963 au emigrat din România, iar în 1964, după o scurtă ședere în Liban – unde Sirarpy Torossian a deschis o expoziție personală la Beirut –, s-au stabilit în SUA, la New York. Ajunsă în America la 48 de ani, artista a fost nevoită să se reinventeze. A expus sporadic și aici – în 1966, la Galeria AGBU din New York; în 1967, la expozițiile organizate de The American Council for Emigrees in the Professions; în 1969, la Inter-Chruch Center din New York. Pentru a-și câștiga însă existența, și-a folosit talentul la executarea unor desene clinice pentru Universitatea Rockefeller din New York, publicate în studii medicale. Stilistic, opera sa picturală se întinde de la sinteze postimpresioniste la izbucniri expresioniste și suprarealiste. Tematic, artista abordează o gamă largă de subiecte: portrete și autoportrete, peisaje, naturi moarte, compoziții cu personaje – laice și religioase –, individualizându-se, mai ales, prin scenele cu cai.

Cercetarea a pornit de la dorința sculptorului Anton (Tony) Eberwein și a soției sale, sculptorița Armenui (Almy) Eberwein, nepoată de frate a artistei ‒ stabiliți la Mannheim, Germania ‒ de a perpetua memoria lui Sirarpy Torossian. Valorificând imagini și documente de arhivă inedite, cartea este, așadar, o necesară recuperare, propunându-și să aducă în atenția contemporanilor o figură pe nedrept uitată, a cărei operă contribuie la istoria artei românești din secolul XX. Bogat ilustrat, volumul a apărut la Editura Ararat din București, în 2025, cu sprijinul Uniunii Armenilor din România, beneficiind de un elegant design grafic semnat de Petru Stendl, și în ediție bilingvă, cu traducere în engleză de Monica Manu.

Eduard Andrei (n. 1971) este doctor în istoria artei, cu o teză susţinută la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti (2011). A obţinut licenţa în pictură la aceeaşi universitate (1997) şi un master în „Sciences et Techniques des Arts” la Institut Supérieur des Beaux-Arts din Tunis (2004). În perioada 2014–2018 a fost coordonator principal de programe la ICR New York. Din 2019 este cercetător ştiinţific la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române, în cadrul departamentului „Arte Vizuale şi Arhitectură – perioada modernă”, pe care l-a condus în în anii 2021–2024. Este autorul cărții „Pictorul Costin Petrescu la New York, 1919–1920” (Paideia, 2019) și al albumului monografic „Dimitrie Grigoraș. Ordinea clasică a privirii” (Paideia, 2021), precum și coautor al volumelor: „Patrimoniu cultural revizitat. Simpozionul de ceramică Medgidia 1971–1977” (publicat de Asociația UMA ED România, 2019); „Dicționarul pictorilor din România. Secolul al XIX-lea” (Oscar Print, 2020); „Risipitorul de talent: Ilie Cristoloveanu, pictor și filolog în România și SUA” (coautor Mona Momescu, Paideia, 2022); „Două istorii ale participării României la Expoziția Universală de la New York (1939–1940)” (coautor Laurențiu Vlad, Cetatea de Scaun, 2024); „Dicționarul graficienilor din România. Secolul al XIX-lea” (Vremea, 2025). A publicat articole de specialitate în revistele „Studii şi Cercetări de Istoria Artei. Arta Plastică”, „Revue Roumaine d’Histoire de l’Art. Série Beaux-Arts”, „NY Arts Magazine”, „Antichităţi-România”, „Tomis”, „Ex Ponto” ș.a. Este membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă (AICA) și al UAPR. Este câștigător, împreună cu artista Alina Gherasim, al primei ediții a bursei internaționale de cercetare Tyler Visiting Fellowship, oferite de University of Tasmania din Hobart, Australia (2024–2025).