Căpătâiele sunt perne dreptunghiulare cu fețele țesute din lână, cânepă sau bumbac, care se așezau la capătul patului, de-a lungul pereților, pe pat în două-trei rânduri sau deasupra rudei (culmei), având o importantă funcție decorativă.
Perna prezentată este țesută în întregime din lână roșie. Central este realizată o compoziție geometrică alcătuită din romburi concentrice, alese peste fire cu lână policromă. La capete apar câte trei registre cu motive geometrice și florale stilizate, realizate în aceeași tehnică. Dosul pernei este țesut din lână roșie și este neornamentat.
Foaia de pernă este încheiată pe lungime cu feston, iar pe spate este lăsată o deschidere, pentru a fi umplută cu paie sau lână scărmănată.
În Dobrogea, căpătâiele au avut un rol important și în ceremonialul nunții. În acest sens, informațiile din teren consemnează „joia pernelor”, ziua când se prezenta zestrea miresei, în cadrul căreia se „jucau” pernele.
Piesa, care poate fi admirată în expoziția temporară „Tezaur dobrogean”, deschisă recent la Muzeul de Artă Populară Constanța, este lucrată în anul 1910 în localitatea Oltina, județul Constanța și a intrat în patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța în 1975, fiind printre primele obiecte achiziționate în urma cercetărilor de teren în satele românești din Dobrogea.
![](https://ctnl.ro/wp-content/uploads/2023/08/POVESTILE-MARII-NEGRE.jpg")
