Arheologul dr. Ingrid Petcu-Levei, premiată de revista Ex Ponto, pentru ”Scurt istoric al Dobrogei în secolele VII- XI p. Chr.”

Revista Ex Ponto, publicație sub egida Uniununii Scriitorilor din România, cu susținerea Filialei „Dobrogea“ a Uniunii Scriitorilor din România, a răsplătit cele mai valoroase materiale publicate în paginile sale, miercuri, 17 decembrie,în cadrul festivității de bilanț organizate de Uniunea Scriitorilor din România Filiala Dobrogea.

Unul dintre autorii premiați este dr. Ingrid Petcu-levei, arheolog în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), laureată pentru materialul ”Scurt istoric al Dobrogei în secolele VII- XI p. Chr.” dedicat istoriei și arheologiei Dobrogei medievale, publicat în paginile revistei EX PONTO în 2024, și evidențiază contribuția sa la promovarea patrimoniului dobrogean și la valorificarea științifică a cercetărilor arheologice.

Scurt istoric al Dobrogei în secolele VII- XI p. Chr. (fragment)
INGRID PETCU‑LEVEI

Odată cu începutul secolului al VII‑lea, după căderea frontierei Dunării de Jos, și până în anul 681, când a fost înființat primul stat bulgar, legăturile dintre fosta provincie Scythia și Bizanț nu au mai fost atât de strânse.1 Lipsa unei organizări administrative și bineînțeles a uneia militare a fost un bun prilej pentru statul bulgar nou înființat să își întindă granițele și peste Dobrogea.2 Extinderea dominației bulgare peste fostele teritorii romane a fost o repercursiune a faptului că Imperiul, trecea printr‑o criză atât din punct de vedere politic cât și cultural, fiind supranumită „perioada întunecată“.3 Evident este faptul că această “decădere“ aduce noi schimbări la nivel social, politic, cultural și etnic.4

Spre finalul secolului al VI‑lea, porțiunea de limes din Scythia dintre Troesmis și Dinogeția era lipsită de apărare.5 Teritoriul provinciei a avut de suferit în această perioadă, acest fapt fiind reflectat prin abando- narea mai multor orașe și fortificații de pe linia fluviului. Printre ele se regăsesc Sucidava, Beroe, Dinogeția, Troesmis etc.6. Un exemplu al unei continuități de locuire caracteristică pentru modelul cultural roman provincial târziu specific secolului al VII‑lea, îl întâlnim la Capidava, unde după atacuri repetate, garnizoana se restrânge în colțul de sud al fortificației Iustiniene, iar în împrejurimile sale se dezvoltă o așezarea civilă.7 Cronologia „castelului mic“ de la Capidava a fost amplasată,
în linii mari, între 559, când are loc atacul kutrigurilor care afectează puternic cetatea și primul sfert al secolului al VII‑lea.8

În interiorul provinciei, multitudinea atacurilor avare din ultimul sfert al secolului VI‑lea își pun amprenta. Centrele urbane precum Tropaeum Traiani și Histria își încetează funcționalitatea urbană, în comparație cu Sacidava9, Axiopolis10, Carsium11, Noviodunum12, Aegyssus13, Halmyris14, (L)Ibida15, Argamum16, Tomis17, Callatis18, care deși au suferit asedii, au reușit să își revină, locuirea continuând sub diverse forme și în secolul următor, rar până la finalul acestuia.19 La începutul secolului al VII‑lea, sub presiunea atacurilor avaro‑slave Imperiul Bizantin pierde o partea a graniței dintre Novae și Iatrus. De remarcat fiind faptul că totuși reușesc să păstreze mari porțiuni din Scythia și Moesia Secunda.20 Urmărind șirul evenimen- telor și al haosului creat pe linia frontierei, urmează o serie de raiduri. Ele sunt anterioare tratatului dintre bizantini și avari din anul 604, care ajunseseră până în teritoriile Istro‑Pontice. În anul 609 avarii își croiesc drum prin regiunile pierdute de Imperiul Bizantin până spre Peninsula Balcanică.21

În timpul Împăratului Phocas (602‑610) și la începutul domniei lui Heraclius (610‑641), atacurile avaro‑slave, dar și ale altor grupuri de migratori, au început să se rărească, până când au încetat. Acest fapt se datorează pierderii definitive a frontierei dunărene, lucru care a permis înaintarea populațiilor migratoare în Peninsula Balcanică fără a întâmpina vreo rezistență. Începutul secolului al VII‑lea este foarte important din punct de vedere istoric, fiind momentul statornicirii slavilor la sud Dunăre. Slavii vor rămâne în strânsă legătură cu avarii care le vor solicita ajutorul în momente de necesitate.22

Un nou început este atribuit împăratului Heraclius, care va face o serie de reforme administrative, ce vor avea un impact puternic asupra mediului social, politic și cultural din Imperiu. Una dintre ele a fost reorganizarea administrativă a teritoriilor, și anume apariția themelor, unde, puterea civilă și militară erau încredințate unui singur comandat, supus direct împăratului.23 Organizarea themelor nu reflectă doar o nouă renaștere din punct de vedere administrativ, dar și crearea unui nou sistem, care avea ca scop printre altele apărarea granițelor precum și evoluția socială a Imperiului.24

Noile organizări au creat o nouă cotegorie socială denumită „clasa stratioților“, posesori ai loturilor de pământ în zonele de graniță. Fiind precursorii „țăranilor liberi“, care au crescut odată cu stabilirea slavilor la sud de Dunăre. Clasa țăranilor liberi era destul de mare fiind protejați de lege.25 Legea Agrară oferea drepturi țăranilor liberi asupra proprietății lor, fiind unul ereditar. Conform noilor reforme, obștea sătească avea putere comună asupra pădurilor, pășunilor și parce- lelor necultivate. Ea fiind recunoscută ca o unitate administrativă și fiscală, de asemenea și impozabilă, unde toți membrii aparținător erau responsabili de plata impozitelor. Totodată cu instaurarea Legii Agrare, apare și titlul de proprietate, proprietar fiind cel ce plătește impozitul față de stat. Spre sfârșitul secolului al VII‑lea, are loc o importantă reformă fiscală, vechiul sistem a lui Dioclețian fiind desființat. Acum apare noul sistem care vine în sprijinul noii clase sociale.26

În perioada secolelor VIII‑X, majoritatea teritoriilor erau împărțite în proprietăți private. Țăranii puteau să vândă terenul, să îl dea în arendă sau să îl lase moștenire. Bineînțeles, odată cu trecerea timpului lucrurile s‑au schimbat, luând o întorsătură nu tocmai plăcută. Odată cu secolul X p. Chr, țăranii au început să trăiască în condiții precare, sărăcia în rândul lor era tot mai mare iar formarea marilor proprietăți feudale era în creștere.27 Membrii obștii ajung să se împartă în două categorii: clasa celor săraci și clasa celor avuți. Cei din urmă fiind reprezentanții demnitari ai statului și ai bisericii, care profitau de influența și puterea pe care o aveau, consolidându‑se din punct de vedere economic.28 (…)

1 BARNEA, VULPE, 1968, p. 442‑445; BARNEA 1971, p. 205.
2 BARNEA 1971, p. 205.
3 BARNEA 1971, p. 205.
4 BARNEA 1971, p. 205.
5 PARASCHIV‑TALMAȚCHI al. 2020, p. 14.
6 VÂLCEANU, BARNEA 1975, 215; MADGEARU 2006, p. 153; CUSTUREA 2019, p. 31, 33, 39, 42.
7 PARASCHIV‑TALMAȚCHI al. 2020, p. 15.
8 OPRIȘ 2003, p. 33.
9 MADGEARU 1997, p. 142‑143, CUSTUREA 2019, p. 40.
10 PETAC, IONESCU 2013, 355‑361; VÎLCU 2009, p. 36, 66; CUSTUREA 2019, p. 27.
11 MADGEARU 2006, 157; CUSTUREA 2019, p. 29.
12 CUSTUREA 2019, 32.
13 CUSTUREA 2019, p. 38.
14 SUCEVEANU et. al. 2003, p. 39‑41.
15 CUSTUREA 2019, 38.
16 CUSTUREA 2019, 34.
17 DAMIAN 2015, p. 19; CUSTUREA 2019, p. 28‑29.
18 CUSTUREA 2019, p. 36.
19 PARASCHIV‑TALMAȚCHI et. al. 2020, p. 15.
20 MADGEARU 1997, 142.
21 MADGEARU 1997, 142.
22 OBELENSKY 2002, 67.
23 BARNEA, VULPE, 1968, p. 440.
24 BARNEA 1971, p. 206.
25 DID III, 8.
26 DID III, 8.
27 DID III, 8.
28 DID III, p. 8‑9.

Materialul integral AICI – https://revistaexponto.ro/2024/06/12/ingrid-petcu%e2%80%91levei-scurt-istoric-al-dobrogei-in-secolele-vii-xi-p-chr/