24 iunie, Ziua Sânzienelor și Ziua Iei, piesa de bază a costumului popular românesc

În data de 24 iunie, în calendarul creștin-ortodox este prăznuită Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, iar în calendarul popular se sărbătorește „Drăgaica” sau „Sânzienele”.

Denumirea de „Drăgaică” se întâlnește în Dobrogea, Muntenia și Moldova, în timp ce în Transilvania este folosit termenul „Sânziene”. În această zi se culege și planta de leac cu același nume.

În imaginarul popular, Sânzienele sau Drăgaicele sunt zâne tinere și foarte frumoase, care umblă prin văzduh și pe pământ, cântând și dansând. Spre deosebire de „iele” sau „Rusalii”, ele sunt bune și dau miros florilor, leac plantelor, bob spicelor de grâu și rod pântecelor sterpe.

În cazul în care oamenii nu le cinstesc ziua și lucrează, Sânzienele devin necruțătoare: aduc grindina și furtuna, iau leacul florilor și poartă oamenii în vârtejuri.

În satul tradițional românesc, inclusiv în Dobrogea, în dimineața acestei mari sărbători, fetele culegeau flori de drăgaică, pe care și le împleteau în cosițe, iar băieții le purtau la pălărie. Dacă nu găseau drăgaică, culegeau sulfină.

Cea mai frumoasă și harnică dintre fete era aleasă pentru a fi „Drăgaică”, până la următorul seceriș. Ea primea o coroniță realizată din spice de grâu, iar fetele și feciorii o plimbau prin sat pentru a fi văzută de toată lumea.

Pentru a fi frumoase și plăcute, fetele se spălau cu rouă pe față în dimineața de „Sânziene”.

Conform legendelor populare, de Sânziene cucul încetează să mai cânte. Se spune că s-a înecat cu orz sau cu cireșe, transformându-se în uliu.

Din anul 2013, pe 24 iunie este celebrată Ziua Universală a Iei.

Ia sau cămașa albă reprezintă, în general, piesa de bază a costumului popular. Din copilărie până la moarte, cămaşa îl însoţeşte pe ţăran la muncile câmpului, la sărbători, la nuntă. Exista o cămaşă a duminicilor, a sărbătorilor de peste an, a nunţilor şi a botezurilor, a datinilor şi a obiceiurilor, cămaşa mortului (cămaşa-horbotă a momentelor îndurerate), cămaşa fecioriei şi a văduviei, cămaşa Crăciunului şi a Paştilor, precum și cămaşa de soacră, lucrată de mireasă pentru a-și dovedi îndemânarea şi talentul. Legată de un străvechi rit agrar („Sânzienele”), cămaşa de Drăgaică este cea mai frumoasă dintre cămăşile de zestre ale celei mai mândre şi harnice fete, aleasă Drăgaică.

Surse: Muzeul de Artă Populară Constanța, Muzeul Național al Țăranului Român

Sursa foto : Arhiva de Imagine MȚR – Colecția HBO, Grup Drăgaica, Brânceni, județul Teleorman, 1948