Trecutul și prezentul comunei Luncavița (Tulcea), desenate de proiectul AICI A FOST CÂNDVA O APĂ

Harta fantomei bălții în jurul căreia se învârtea întreaga viață a comunității din comuna Luncavița (Tulcea), realizată de tineri artiști și antropologi s-a întors acasă. Proiectul central de cercetare al rezidenței Artă și Antropologie, harta poveștilor localnicilor din Luncavița, a revenit în comunitatea locală la Liceul Tehnologic „Simion Leonescu” din localitate.

Harta a fost prezentată pe parcursul anului trecut la Muzeul Național al Țăranului Român și la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București. La începutul acestei toamne, echipa proiectului a montat Harta pe holurile Liceului Tehnologic „Simion Leonescu” din Luncavița. Aceasta recuperează istorii locale și reprezintă un material didactic pentru toate vârstele. Cu sprijinul conducerii liceului, această resursă importantă, care documentează traiul și împrejurimile arealului nord-dobrogean, a fost readusă în spațiul de unde au fost culese poveștile fostei zone inundabile a Dunării.

„Aici a fost cândva o apă” a fost prima expoziție a proiectului „Artă și Antropologie”. Aceasta a avut loc la București și a prezentat anul trecut rezultatele a patru săptămâni de rezidență interdisciplinară din comuna Luncavița din Dobrogea. Rezidența Artă și Antropologie, primul proiect de acest gen desfășurat în zona Dobrogei de nord, a adus laolaltă, vara trecută, artiști și antropologi într-un demers complex de cercetare interdisciplinară a fostelor zone inundabile ale Dunării aflate în acest spațiu.
Proiectul de rezidență a continuat și în acest an, iar străzile din localitatea Luncavița au fost din nou martore vara aceasta la descinderea tinerilor artiști și cercetărori de la București.

Mergând pe urmele tot mai rare ale fostelor produse ale bălții, peștele și papura, și ale unor ocupații reprezentative pentru zonă, tinerii cercetători și artiști au realizat o cartografiere a spațiului, plasând pe hartă cunoștințele și experiențele locuitorilor din Luncavița. Harta a fost construită prin documentarea vizuală și audio a tururilor ghidate făcute de localnici și a plimbărilor echipei de antropologi (Andreea Pielescu, Maria Trifon și Alexandru Vârtej) la diferite ore din zi, prin interviuri sau discuții spontane și prin suprapunerea hărților mentale din amintirile localnicilor. Accentul a fost pus pe Balta Dunării așa cum arăta în trecut, cum era traversată și utilizată, dar și pe transformările vizibile din prezent.

Pe hartă se suprapun două bălți. Una udă și una uscată. O baltă este cea a peștelui, papurii, stufului și albinelor, cu cherhana și cotele apelor Dunării și cealaltă este o „baltă” a florii soarelui, lucernei, instalațiilor de irigații, a mierii și a brânzei. Reperele localnicilor depășesc Balta și Luncavița, marcând vulnerabilitatea granițelor și a memoriei într-un context în care geografia locului s-a schimbat brutal. Au dispărut repere, au apărut altele, s-au creat spații liminale între Dunăre și dig. Amintirile trecutului se suprapun peste intrarea în rezervația „Valea Fagilor” imaginând un viitor turistic.

Rezidența Artă și Antropologie este un proiect interdisciplinar care și-a propus să familiarizeze artiști și antropologi cu arealul Dobrogei de nord. Fostă zonă inundabilă a Dunării, în prezent teren agricol, spațiul din jurul localității Luncavița, a servit ca prim teren de cercetare și explorare, dar și ca spațiu de dialog cu oamenii locului.
Anul trecut, în cadrul proiectului, co-finanțat de AFCN în sesiunea II/2023, rezidența adus împreună 12 artiști și antropologi. Rezultatele cercetărilor lor au fost expuse în cadrul expoziției „Aici a fost cândva o apă” care a avut loc la Muzeul Național al Țăranului Român în luna septembrie a aceluiași an.