PECETEA REGELUI scit SKYLES, din aur masiv, descoperită la Vadu

Descoperire întâmplătoare, de la jumătatea anilor ’30 ai secolului XX, la circa 10 km sud de cetatea Histria, în aria satului Vadu (com. Corbu, județul Constanța), artefactul reprezintă o sursă epigrafică şi iconografică deosebit de importantă privind relaţiile regelui scit Skyles în zona vest-pontică.

Inel de tip sigilar, din aur; în zona chaton-ului este redat un personaj feminin (privind spre stânga) șezând pe un tron (jilț), având picioarele sprijinite pe un alt mic scaun (taburet). Personajul poartă o parură elaborată, compusă (aparent) dintr-o diademă (tiară) și o coadă împletită (din păr de cal ?) sau un văl ridicat în partea posterioară a capului, fiind îmbrăcat cu o rochie lungă și purtând în picioare încălțări cu vârf ascuțit și răsucit. În mâna dreaptă ţine o oglindă, iar în cealaltă o floare (crin sau lotus). Pe latura stângă a peceții, în poziție antitetică față de reprezentarea figurată, (realizată prin incizare) inscripția ΣΚΥΛΕΩ/Skuleo – forma greacă a genitivului posesiv „aparţin lui Skyles”.

De asemenea, pe partea dreaptă a verigii inelului, (realizată prin poansonare) o a doua inscripție (în limba greacă) ΚΕΛΕΟΕΑΡΓΟΤΑΝΠΑΡ IANE (KELEOE ARGOTAN PAR ENAI), cu observația că ductul ultimelor 4 litere este dextrovers, iar succesiunea lor sinistroversă. Traducere: „(mi)-a poruncit să fiu la Argotas”. Scena (probabil întronarea de către o zeiţă a unui rege „divinizat” – în cazul de față Skyles) înfățișată pe pecetea acestui inel este, asemenea inscripţiilor redate pe aceasta și verigă, o interpretare greacă a unui motiv iconografic oriental, cunoscut în mediile culturale ahemenide și scitice.

Această podoabă antică unică, împreună cu alte câteva artefacte aparte (precum sceptrul avimorf de la Telița – Celic Dere, dar şi statuile menhir cu reprezentări antropomorfe masculine din zona estului Munteniei, sudul Moldovei și a Dobrogei), constituie un grup de descoperiri ale unor însemne de putere care pledează foarte convingător pentru existența (în ținuturile de la Dunărea de Jos) unei elite conducătoare scitice (în perioada târzie a primei epoci a fierului), deopotrivă în legătură cu coloniile grecești (Olbia, Histria) și dinaștii traci odrysi.

Sursa: Muzeul Național de Istorie a României