Mormântul pictat Hypogeu a trecut în administrarea MINAC. Ce spune echipa excepțională de restauratori români despre monument

„Mormântul pictat Hypogeu” a trecut, la sfârșitul lunii noiembrie 2024, în administrarea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), cum era și firesc, aceasta fiind singura instituție, care, prin specialiștii săi, poate asigura atât întreținerea monumentului, cât și exploatarea sa dihn punct de vedere științific și turistic. Totodată, s-a aprobat și actualizarea suprafeței construite a noului sarcofag ce acoperă monumentul istoric, pentru a asigura protejarea acestuia și o gestionare adecvată.

„Mormântul pictat Hypogeu” a făcut obiectul unui amplu și îndelungat proiect de reabilitare și punere în valoare, derulat de-a lungul mandatelor a doi președinți ai Consiliului Județean Constanța, Horia Țuțuianu și Mihaiu Lupu, a căror implicare necondiționată a condus la rezultatul de astăzi, când ne mai desparte foarte puțin timp până la intrarea reală a monumentului în circuitul turistic.
În această perioadă de lucrări, o echipă excepțională de restauratori români au refăcut nu doar exteriorul, cât mai ales interiorul monumentului.

Mormântul Hypogeu ”cu banchet” face parte din zona necropolară a orașului antic Tomis, actualul municipiu Constanța. Stratigrafia istorică este compusă din necropola elenistică, suprapusă peste epoca romană târzie, plasată la sfârșitul secolului IV-lea. În această zonă a fost descoperit în 1988 o construcție funerară cu pictură murală. Cavoul cu dromos a fost utilizat pentru o perioadă de aproximativ 50 de ani ca lăcaș sepulcral familial, împodobit cu pictură a fresco cu reprezentări antropomorfe, zoomorfe, fitomorfe și geometrice.

”Mormântul Hypogeu”, a fost descoperit de arheologii Constantin Chera și Virgil Lungu de la Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța. Pe baza inventarului arheologic mormântul a fost datat între perioada romană și cea romano-bizantină, începând cu secolul al IV-lea, aproximativ în jurul anului 330 după Hristos. Provenind din limba greacă – în care înseamnă ”sub pământ” – termenul de hypogeu reprezintă o construcție cu rol funerar tipică antichității. În cazul acestui mormânt, arhitectura este simplă. Planimetric, camera mormântului este dreptunghiulară, încununată de o boltă semicirculară. Zidurile din piatră de calcar, în care se află bucăţi de cărămidă și ţiglă, sunt legate cu mortar de var, monumentul fiind construit numai cu cărămidă tipic romană, îngustă și bine arsă. Accesul în mormânt se realiza prin dromos. Intrarea propriu-zisă se făcea printr-un portal de piatră, cu feronerie metalică originală, fiind unul din indicatorii apartenenței paleocreștine.

Stratul suport al picturilor murale este tipic, format din cele două tipuri de tencuieli: arriccio și intonaco. Structura de zidărie din care este realizat mormântul are ca prim strat tencuiala de arriccio format din var, nisip de mare și elemente vegetale, aceste agregate fiind vizibile în spațiile lacunare și în urma cercetărilor in situ. Grosimea stratului egalizator variază între 15 și 25 mm. Stratul de intonaco are o grosime ce variază între 5-10 mm. Realizat dintr-un mortar bogat în var, cu nisip fin de mare, ce are de asemenea fragmente de scoici și argilă, stratul de intonaco prezintă de asemenea amprentele lăsate de instrumentele utilizate în procesul de aplicare și netezire tencuielii. Aplicată de sus în jos, începând cu suprafața bolții, suprafața de intonaco nu are pontate sau giornate între boltă și pereții verticali. Particularitatea acestui mormânt o reprezintă pictura murală a fresco care împodobește toată suprafața mormântului. Pereții verticali sunt acoperiți cu casetele geometrice utilizând pigmentul verde pământ și detalii grafice negre. Feșe roșii geometrizează spațiul și împart cele două sectoare decorative. Peretele de nord prezintă scena după care este numit mormântul, fiind o scenă a unui banchet funerar cu 7 personaje care lasă loc ipotezelor. Este fie un festin ritualic, fie o agapă paleocreștină. În timpanul sudic sunt pictați patru porumbei în jurul unui kantharos. Latura de vest redă două scene: un grup de patru potârnichi și un iepure hrănindu-se cu struguri. Pe peretele de est figurează doi păuni afrontați care ciugulesc dintr-un coș cu fructe roșii.
Bolta este acoperită cu un decor fitomorf, realizat cu pigmentul albastru egiptean.

Campaniile de cercetare anterioare au început încă de la descoperirea monumentului, prima intervenție de urgență fiind realizată în anul 1988 de către restauratorii Tatiana Pogonat și dr. prof. expert restaurator Oliviu Boldura. Între 1992-1995 echipele de arheologi și restauratori francezi condusă de Alix Barbet și Florence Monier și echipa românească compusă din ing. Ioan Istudor și prof. univ. dr. restaurator expert Dan Mohanu, lector univ. dr. specialist restaurator Romeo Gheorghiță și studenţi de la Secţia de Conservare – Restaurare a Universităţii de Arte, din București au realizat operațiuni urgente de conservare arheologică.

Lacuna bolții se extinde și pe peretele de sud, în câmpul său regăsind lacune minore până la nivelul stratului de zidărie. De asemenea, în campaniile anterioare între 1992-1995 s-au realizat chituiri la nivel de arriccio și consolidări ale marginilor. Aproape toată tencuiala de pe boltă a fost afectată de infiltraţiile repetate provocate de circuitul apei de la exterior către interior, creându-se în timp desprinderi între straturile constitutive cât și halouri.

Eflorescenţe saline s-au identificat pe suprafața pereților verticali, umiditatea de capilaritate înlesnind migrări și recristalizări ale sărurilor.

Din cauza fluctuaţiilor valorilor de umiditate și de temperatură, a perioadei în care hypogeul a stat descoperit și a inundațiilor succesive, s-a identificat prin analiză vizuală și teste de contact și aderență, prezența unui proces de exfoliere și pulverulenţă la nivelul stratului de culoare. Aceste fenomene de decoeziune și friabilitate sunt prezente pe întreaga suprafaţă, cu grade diferite de complexitate, în funcţie de tipul de pigment și de consistența stratului de culoare.

Din punct de vedere al depunerilor, mormântul prezenta pe suprafața picturii atât depuneri neaderente precum praf și pânze de păianjen în zona superioară, dar și depuneri aderente de argilă în zona mediană și în zona inferioară a pereților verticali depuneri consistente de cruste de argilă dure, care au necesitat o metodologie particulară. Acestea au fost cercetate microscopic pentru a putea identifica formațiunile stratului de argilă. Geneza lor indică două ipoteze posibile: prima, conform căreia de-a lungul secolelor din cauza infiltrațiilor mormântul a fost inundat și a doua ipoteză conform căreia în perioada contemporană, după descoperire, când mormântului i-a fost îndepărtat pământul din jur și a fost acoperit cu o baracă de lemn, acumulările de ape pluviale din solul neomogen din vecinătate, au favorizat pătrunderea în interior a apei, ce au creat un nivel de inundare care ajungea la câţiva centimetri. Analiza crustelor de argilă a relevat faptul că local stratul de culoare era ancrasat în crusta de argilă cristalizată, ceea ce a impus o metodologie specifică.

Cercetarea multidisciplinară a fost realizată prin colaborare cu cu specialiștii: biolog dr. Oana Mirela Chachula, care a efectuat cercetarea și buletinul de analize biologice pentru proiectul de conservare și restaurare a picturii murale și expert M.C cercetare, investigații și monitorizare monumente istorice – biolog Ionela-Luiza Melinte de la Muzeul Național al Bucovinei, care a realizat 3 analize ale taxonometriei fungice din interiorul hypogeului, înaintea începerii campaniei de conservare și restaurare, în timpul campaniei și la finalul acesteia. Mulțumită recomandărilor de tratament, coloniile fungice au scăzut la un nivel acceptabil utilizând atât substanțe biocide în soluții apoase, dar și tratament cu lumină U.V.

În procesul de cercetare a suportului și a picturii s-au realizat cercetări in situ de către fizician dr. Gheorghe Niculescu în anul 2023. Rezultatele acestuia mortarele din care este realizat suportul, identificarea elementelor constitutive ale intervențiilor anterioare și identificarea tipurilor de săruri care degradează pictura murală prin migrarea acestora atât în structură cât și pe suprafața picturii și identificarea pigmenților utilizați a fost crucială pentru alegerea unei metodologii de lucru adecvate în funcție de natura minerală a acestora.

Echipa de conservare și restaurare a Hester Art – având coordonator științific specialist restaurator Irina Sava și coordonator șantier restaurator monumente istorice Țivrea Emilian – a realizat teste diverse și o analiză complexă a stării de conservare, a tehnicii și stilului, a componentelor arhitecturale dar și a movilei de pământ care s-a conservat în jurul mormântului cu rol de protecție a microclimatului și cercetării unei metodologii adecvate, utilizând materiale moderne, sustenabile, reversibile și compatibile cu structura specifică a mormântului. În urma colectării datelor de microclimat din perioadele 2016-2018 și 2021-2023 s-a realizat o analiză exhaustivă a microclimatului interior. Valorile considerate normale, conform datelor de microclimat colectate în cele 1407 zile în interiorul hypogeului sunt cuprinse între 8-19°C cu o umiditate de 95-100% și în dromos între 82% și 100% umiditate relativă și o temperatură între 5-19°C.

Accesul în interiorul mormântului s-a realizat folosind echipament de protecție compus din: combinezon de unică folosință, mănuși, măști și acoperitori de încălțăminte și dezinfectarea înainte de intrare, pentru a nu aduce degradanți biologici în interiorul mormântului dar și pentru protecția restauratorilor. Acest protocol de intrare se recomandă și în viitorul accesului în interiorul mormântului cu scop de cercetare.

Metodologia aleasă în urma cercetării in situ a fost minim invazivă, reversibilă și complex documentată prin cercetare, documentație fotografică și relevee. În prima etapă au fost îndepărtate depunerile neaderente de praf și pânze de păianjen. Depunerile consistente de argilă din sectorul median au fost îndepărtate prin metode mecanice-umede, evitând adaosul/ surplusul de apă pentru evitarea migrării sărurilor. Cele mai consistente depuneri, din zona inferioară a pereților verticali, au fost îndepărtate selectiv prin metode mecanice neinvazive. S-au realizat consolidări ale lacunelor și chituri cu rol atât estetic dar mai ales de protecție pentru pictura murală. S-a ales de asemenea chituirea lacunelor extinse de pe suprafața bolții și a peretelui de vest pentru a pune în valoare decorația murală și implicit unitatea și autenticitatea mormântului.

Echipa de restauratori (de la stînga la dreapta): Țivrea Emilian, Irina Sava, Toma Eliana

SURSE:
Uniunea Națională a Restauratorilor de Monumente Istorice din România – unrmi.com
Livia Buzoianu și Maria Bărbulescu, Tomis, comentariu istoric și arheologic, MINAC, 2012, Constanța, p.102
Romeo Gheorghiță, Câteva aspecte privind tehnica de realizare și starea de conservare a picturilor murale de la Mormântul Hypogeu Roman ”cu Banchet” din Tomis- Constanța, Revista Caietele ARA, nr. 1, 2010 p.76