MINAC: O veste tristă s-a abătut asupra arheologiei dobrogene, Gică Papuc, cum era cunoscut de toată suflarea arheologiei românești, a plecat prea repede dintre noi, în urma unei grele și lungi suferințe

GHIORGHE PAPUC – NECROLOG

”O veste tristă s-a abătut asupra arheologiei dobrogene, în mod special asupra Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța: Gică Papuc, cum era cunoscut de toată suflarea arheologiei românești, pe numele său Ghiorghe Papuc a plecat prea repede dintre noi, în urma unei grele și lungi suferințe.
Născut la 23 aprilie 1946, de ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, cel cu al cărui nume avea să fie botezat în Valea Seacă (astăzi parte a comunei Valul lui Traian), Ghiorghe Papuc a urmat cursurile primare și elementare în satul natal până în 1960, când a fost admis la Colegiul Național ,,Mircea cel Bătrân” din Constanța.

Deşi iniţial ar fi vrut să studieze Dreptul, Ghiorghe Papuc a urmat cursurile Facultății de Istorie din Bucureşti, unde a intrat al optulea. Aici s-a bucurat de o instruire aleasă, sub conducerea corifeilor arheologiei românești din veacul trecut: Emil Condurachi, Gheorghe Ștefan, Ion Nestor, Constantin C. Giurescu, Ion Nesto, Dumitru Almaș. A încheiat studiile universitare cu lucrarea de licență „Politica internă a domnitorului Matei Basarab”. De la 1 septembrie 1969, prin repartiție guvernamentală, a fost angajat la Muzeul Regional Dobrogea, atunci când instituția își pierdea unul din primii întemeietori – Vasile Canarache.

Mai bine de trei decenii a lucrat sub conducerea unei personalități remarcabile ale arheologiei românești, Adrian Rădulescu. Încă din prima campanie de săpături la care a participat în anul 1970, a fost repartizat la Adamclisi, unde a participat la săpăturile de la Poarta de Sud, împreună cu colegul său de facultate Radu Ocheșeanu, sub conducerea prof.univ. dr. Ion Barnea. Pentru cercetările întreprinse aici, la care a participat un colectiv mai larg (Alexandru Barnea, Ioana Bogdan-Cătăniciu, Nicolae Gostar, Monica Mărgineanu-Cărstoiu), publicate în Editura Academiei Române, semnatarii volumului au fost distinși cu premiul ,,Vasile Pârvan” în anul 1979.

O etapă decisivă pentru instituție a constituit-o în 1976-1977 reamenajarea expoziției în clădirea fostului Palat Comunal, prilej cu care Gh. Papuc, împreună cu ceilalți colegi, a depus eforturi susținute pentru mutarea patrimoniului și organizarea noului muzeu. În anul 1978, cu ocazia centenarului independenței de stat a României, când au fost inițiate ample lucrări de valorificare a Monumentului Triumfal, Ghiorghe Papuc s-a implicat direct în lucrările de restaurare a monumentului și în lucrările de amenajate a muzeului de la Adamclisi.

Ca cercetător, Ghiorghe Papuc a desfășurat o bogata activitate științifică, participând la diverse manifestări în țară și peste hotare, la congrese și cursuri internaționale în Italia, Franța și Germania. Săpăturile arheologice de la Constanța, în care a fost direct implicat, au fost dintre cele mai variate, concentrându-se mai ales pe zona peninsulară: Parcul Catedralei, fundațiile unor blocuri de locuințe, curtea Școlii generale nr.2 (reședința episcopului Bretanion din sec. IV p.Chr.), Poarta Mare a cetății, catedrala episcopală de sub fundațiile Hotelului Ibis, galeriile și traseul apeductului tomitan. O parte din aceste descoperiri au fost publicate în teza de doctorat ,,Tomis. „Aprovizionarea cu apă a cetății în epoca romană târzie”, susținută în anul 2000 la Universitatea „Ovidius” din Constanța.

În 1990 a fost numit director adjunct al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța; iar în luna septembrie 2002, prin numirea sa ca director al aceleiași instituții, i-a fost încununată activitatea de o viață.
În anul 2000 a devenit membru al Comisiei Naționale de Arheologie, iar în anul următor a obținut titlul de cercetător științific I. Tot în această perioadă a condus proiectul „Cultura 2000”, prilej cu care au fos înregistrate inscripțiile de la Adamclisi și Histria, precum și cele de la bisericuțele săpate în cretă de la Murfatlar.
Din 2004, Ghiorghe Papuc a fost ales membru în Consiliul comunei Valul lui Traian, implicându-se activ în viața comunității. Printre altele, a inițiat, în calitate de președinte al comisiei de cultură din consiliu, înfrățirea cu două localități din Turcia, având în vedere că în comună trăiesc familii de turci și tătari.
S-a pensionat în anul 2010 dată la care deținea funcția de director adjunct al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. În anii care au urmat a trecut permanent pragul instituției. A insuflat generațiilor tinere care au urmat dragostea și respectul pentru valorile arheologiei dobrogene, spiritul de sacrificiu, perseverența și munca neobosită pentru valorificarea moștenirii istorice.

Colegii și prietenii de la Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța deplâng plecarea prematură dintre noi a celui care a fost mereu optimist și plin de umor – tatăl, arheologul, colegul, prietenul Ghiorghe Papuc și sunt alături de familia greu încercată.

Dumnezeu sa-l odihneasca în Pace și Lumină !”

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța