MINAC anunță încă trei tururi ghidate GRATUITE de prezentare a istoriei Cazinoului din Constanța și a Bulevardului Elisabeta

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) și Cristian Cealera – doctor în istorie, reprezentant MINAC, vă invită să cunoașteți istoria zonei zero a Constanței de la începutul secolului XX. Tururile gratuite de prezentare a istoriei Cazinoului din Constanța și a Bulevardului Elisabeta continuă și în acest sfârșit de septembrie 2024. Tururile de prezentare nu vor include vizite în interiorul clădirilor, cu atât mai mult cu cât Cazinoul din Constanța se află în plin proces de reabilitare. Întâlnirea cu ghidul MINAC are loc la Farul Genovez. Grupurile se vor forma din maxim 25 persoane/tur, doritorii urmând a se înscrie la nr. de telefon 0735/105.373 (Cristian Cealera).

”Bună ziua, dragi prieteni. În acest weekend, mai facem trei tururi gratuite de prezentare a istoriei Cazinoului din Constanța și a falezei acestuia. Programul tururilor este următorul:
Sâmbătă, 28 septembrie, 1 tur – de la ora 10.00
Duminică, 29 septembrie, 2 tururi – de la ora 10.00, respectiv ora 12.00.
Înscrierile se fac prin mesaj SMS, la numărul de telefon 0735105373, cu indicarea numărului de persoane, turul ales și a unui nume de contact” au anunțat reprezentanții MINAC.

Cazinoul din Constanța, ÎNCEPUTUL POVEȘTILOR

O legendă legată de Cazino ne spune că pe vremuri, în epoca de aur a clădirii, mulţi oameni sărăciţi din cauza jocurilor de noroc s-ar fi sinucis, aruncându-se de pe mal, în apele bătrânului Pont. Toamna şi primăvara, sufletele lor neîmpăcate se tulbură şi produc furtuni îngrozitoare, ce provoacă valuri uriaşe care atacă cu sălbăticie coasta stâncoasă a Cazinoului…Încheiem cu un alt mit al zonei… Înainte de oficialul Cazino din 1910 au mai existat clădiri similare în zonă, cu aceleaşi funcţii de distracţie şi relaxare. Unul dintre aceste cazine, din perioada 1880-1909, a fost construit, se spune, pe locul unde fuseseră înmormântaţi mai mulţi soldaţi francezi. Erau militari veniţi în Dobrogea în timpul Războiului Crimeii (1853 – 1856) şi care au murit de holeră pe aceste meleaguri. Rămăşiţele străinilor au fost strămutate dar amintirea lor nu a dispărut. Se spune că sufletele lor bântuiau Vechiul Cazino şi că mulţi oameni din lumea bună a României se fereau să intre în acel stabiliment creat pe locul morţilor… Sunt poveşti triste, legende cu umbre ale vremurilor trecute dar sunt poveştile acestor meleaguri şi nu avem voie să le lăsăm să dispară…