LEGENDE. TRADIȚII. SUPERSTIȚII. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel – Sânpetru de Vară, patronul agricultorilor și al recoltelor

Apostolul Petru a fost pescar în Betsaida. Înainte să-l cunoască pe Iisus, purta numele de Simon. Avea un frate, pe Andrei „cel întâi chemat” la slujirea credinţei. Petru se leapădă de trei ori de Iisus, dar prin căinţă îşi ispăşeşte greşeala şi recapătă, după Învierea Mântuitorului, vrednicia de a fi Apostol. În această calitate propovăduieşte Evanghelia, ajungănd până la Roma şi întărind în credinţă pe primii creştini. Scrie cele două Epistole care îi poartă numele în Noul Testament. În anul 67, sub Împăratul Nero, este răstignit cu capul în jos şi moare ca un mucenic.

Despre Sfântul Petru se ştie că îl însoţeşte des pe Dumnezeu în drumurile sale pe pământ şi că ţine Cheile de la poarta Raiului. În această zi se fac târguri şi se dă de pomană pentru morţi. Se zice că în ziua de Sânpetru apar licuricii. De ce se posteşte? Oamenii zic că sfinţii, aflându-se odată pe pământ, au nimerit la o cârciumă. Era chiar de ziua lor. Au dat peste nişte oameni cu chef care jucau de stricau pământul. Fără să vrea, sfinţii s-au pomenit că intră în horă. Au jucat până au obosit. Nu le-a plăcut. S-au gândit şi au hotărât să-i pedepsească pe oameni pentru că i-au făcut să joace fără voia lor. Au decis ca ziua să le fie legată de un post.

Se zice că Sfinţii Petru şi Pavel stau pe lună, unul de-a dreapta lunii şi unul de-a stânga. Numele lui Petru este pus în legătură cu piatra. Petru fierbe, frământă trei zile piatra ca să nu se strice câmpurile oamenilor.

La judecată, Petru se află mereu alături de Dumnezeu. Este foarte sever cu beţivii. Într-o legendă se spune că unul, Cucu, i-a furat caii lui Sânpetru. Ca să-l ajute Dumnezeu îi dă Sfântului câini voinici cu care să-l prindă pe hoţ. În pădure e întuneric beznă, Petru nu vede nimic. Se roagă şi Dumnezeu îi trimite pe licurici. Caii tot nu i-a găsit, în schimb l-a blestemat pe cuc.

Apostolul Pavel a fost un om învăţat, rabin. Se numea Saul şi îi prigonea pe cei care mărturiseau credinţa în Iisus. În drum spre cetatea Damascului, are o vedenie în urma căreia se converteşte , devenind un zelos propovăduitor al credinţei în Hristos. Face drumuri lungi şi obositoare, este întemniţat şi bătut. Din Epistolele sale s-au păstrat paisprezece. Moare şi el ca mucenic: i se taie capul cu sabia în ziua răstignirii lui Petru.

Cinstirea care i se acordă lui Sânpetru este cu atât mai mare cu cât el este patronul agricultorilor și al recoltelor, pe care le protejează de căldura excesivă. Dacă nu este respectat așa cum se cuvine, sfântul poate să-i pedepsească pe cei necredincioși prin furtuni și prin grindină. Se crede că grindina este piatra pe care Sânpetru o macină și o fierbe în cer, pentru a o mărunți.

Pentru ca sfântul să nu abată ploaia cu „piatră” asupra recoltelor, în satul tradițional românesc, sărbătoarea lui Sânpetru se cinstea prin nelucrare nu doar o zi, ci trei, începând cu data de 29 iunie.

De Sfântul Petru, femeile dădeau de pomană mere, însă fără a gusta din aceste fructe mai înainte. Femeile tinere aveau apoi voie să mănânce mere, însă cele bătrâne trebuiau să aștepte până la Sfântul Ilie pentru a gusta din fructele dulci-acrișoare.

Tradiții și superstiții de Sânpetru

– Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă.
– În tradiţia populară, până în această zi nu se scutură merii; se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.
– Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.
– Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.
– Oamenii pistruiati trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc.
– Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase.
– Acum, potrivit tradiţiei populare, se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru că aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării.

Sursa: Muzeul de Artă Populară Constanța, Muzeul Național al Țăranului Român (Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor românești, Humanitas, 1998)