Inscripție rară, dedicată Cavalerului Trac, expusă la MINAC

Basorelieful de marmură cu reprezentarea Cavalerului Trac și cu inscripție în limba greacă a fost descoperit întâmplător în anul 1959 în localitatea Arsa (ce aparține teritoriului callatian), cu prilejul lucrărilor agricole de toamnă.

Cavalerul Trac este o zeitate de origine tracă, pe care grecii au asimilat-o, numind-o Heros sau Heron. De origine foarte veche, era probabil venerat ca ocrotitor al câmpurilor și turmelor, devenind mai apoi zeul tutelar al casei și al bunurilor familiale și chiar un soi de geniu personal sub a cărui ocrotire se afla individul. Uneori i se atribuie epitetul propylaios („cel care se află în fața ușii/ porții”), tocmai ca protector al lăcașului familial. A fost venerat mai cu seamă în epoca romană, iar iconografia sa ne este cunoscută dintr-un mare număr de reliefuri, unde apare sub înfățișarea unui bărbat călare. În funcție de acțiunile pe care le are de îndeplinit Cavalerul Trac apare însoțit de divinități, adoranți sau animale.

În privința atitudinii de zeu-vânător, trebuie făcută precizarea că aceasta se referă la lupta împotriva morții din care, uneori, poți ieși învingător, vânătoarea fiind considerată un exercițiu virtuos, și sacru totodată, care asigură nemurirea. Se consideră că în ipostaza de luptător-războinic sau vânător, Cavalerul Trac simbolizează divinitatea dreptății și binelui, care învinge forțele întunericului simbolizate de mistreț. În unele reprezentări tabloul este completat de copacul sacru – care simbolizează vegetația și fertilitatea solului – și de șarpe, considerat apărătorul sanctuarelor și locurilor sacre și care constituie și simboluri ale regenerării și ale vieții eterne.

Cavalerul Trac luptător sau vânător este reprezentat frecvent pe stelele de marmură unde simbolizează eroizarea defunctului, conferind acestor stele un caracter votiv, împletindu-se astfel caracterul funerar al monumentului cu cel votiv al reprezentării. Aceste monumente prezintă un inters aparte deoarece reflectă unul dintre primele aspecte ale sincretismului religios. Credința în nemurire se manifestă și în reprezentările Cavalerului trac, astfel că acestea semnifică nu numai eroizarea defunctului (divinizarea) cât – mai ales – Eroul salvator pregătit să-l conducă pe acesta în lumea eternă.

Monumentul prezentat de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) este din marmură, întreg și de formă rectangulară. Are chenar simplu, mult mai lat în partea inferioară unde este inscripția în limba greacă. În câmpul reliefului este reprezentat Cavalerul Trac în galop spre dreapta, văzut din semiprofil, ușor întors la dreapta, tânăr, fără barbă, cu părul buclat. Ochii, nasul, gura sunt schițați ușor. Este îmbrăcat în tunică scurtă, încinsă la mijloc, cu pliuri verticale în partea inferioară. Mantia, prinsă în față la gât, flutură în spate, în formă de evantai cu cinci falduri. Nu se distinge încălțămintea. Mâna stângă ține frâul iar cea dreaptă este ridicată în gest de Benedictio Latina (gest care sugerează și rolul de mare preot al Cavalerului Trac). Calul se află în galop, iar picioarele din față sunt ridicate deasupra unui altar de formă circulară. Se vede copacul sacru cu 12 frunze stilizate și cu șarpele încolăcit, destul de vizibil. Lipsesc elementele specifice care însoțesc de obicei cavalerul vânător: lancea, câinele și mistrețul.

Sub relief se află o inscripție pe trei rânduri. Scrierea este îngrijită, fără ligaturi, iar înălțimea literelor este între 1-1,3 cm. Textul inscripției este următorul:
Ἥρωι Δωσαηνῷ ἐπηκόῳ εὐχαρι-
στήριον ἀνέθηκεν Ῥοῦφος Ῥού-
φου ὑπὲρ τῶν ἰδίων.

Traducere: „Eroului Dosaenos, lui cel care împlinește dorințele, Rufus fiul lui Rufus a dedicat din resurse proprii (acest relief ) în semn de mulțumire.”

Inscripția prezintă un interes deosebit, atestând un epitet până acum necunoscut al Cavalerului Trac Ἥρως Δωσαηνός. Probabil epitetul Dosaenos, derivă de la numele unei localități în care era adorată divinitatea. În ce privește pe dedicant, Rufus fiul lui Rufus, cel care ridică monumentul, numele lui indică un grec romanizat. După grafie, monumentul datează din sec. II d. Chr.