Destinul eroic al navei maritime românești de pasageri DACIA, transformată în navă de luptă

Pe 27 august 1907 sosit în ţară pasagerul „Dacia”, a cărei primă călătorie a avut loc pe ruta Constanța-Istanbul-Pireu-Alexandria. Nava a fost comandată pentru Serviciul Maritim Român, împreună cu nava soră „Împăratul Traian”, în 1905, la Şantierul Naval Saint Nazaire (Franţa).

În 1916, după intrarea României în primul război mondial, SMR Dacia și celelalte nave de pasageri au fost transformate în crucișătoare auxiliare, fiind, cu echipajele lor, puse la dispoziția marinei imperiale rusești, după ce Dobrogea a fost ocupă de armatele aliate germane și bulgare, comandate de însuși mareșalul AAugust von Mackensen. Nava a fost atunci echipată cu patru tunuri de 101 mm, două tunuri antiaeriene de 75 mm, precum și două hidroavioane. Nava și-a păstrat echipajul civil român, dar avea la bord și echipaj militar rus, iar comanda era deținută de un ofițer al marinei imperiale ruse. În 1917 a luat parte la asediul asupra portului otoman Ordu din Anatolia.
După Revoluția bolșevică, SMR Dacia a rămas la Sevastopol, unde a fost capturată în 1918 de trupele germane. A fost apoi returnată autorităților române în martie 1918 în urma Păcii de la Buftea cu Puterile Centrale.

După primul război mondial a continuat cursele pe ruta Constanța-Istanbul-Pireu-Alexandria, până în 1927, când în urma unui incediu la bord a intrat în reparații. Din 1930 s-a reîntors pe linia comercială pe care a străbătut-o de două ori pe lună până la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. În septembrie 1939 a făcut parte dintre navele care au evacuat spre Alexandria trupe, dar și guvernul și tezaurul național al Poloniei, invadată de trupele germane și sovietice. În 1940 și 1941 a evacuat în aproximativ două ture pe lună spre Haifa civili evrei din România, înscriși de societatea ”Aliyah” de la București, condusă de Eugen Maissner și Samuel Leibovici.

În Al Doilea Război Mondial a fost folosită drept crucişător auxiliar puitor de mine (tunuri, mitraliere; 200 mine marine la bord). A participat la plantarea barajelor de mine. alături de puitoarele de mine NMS Amiral Murgescu și NMS Regele Carol I la lansarea a 7 baraje de mine între 8-21 octombrie 1941, realizând o linie de protecție antisubmarină continuă între Mangalia și Burgas. Aceste baraje au fost ulterior cauza scufundării submarinelor sovietice S-34 (noiembrie 1941 în Golful Burgas), Sc-204 (decembrie 1941 lângă Varna), L-24 (decembrie 1942 zona Capului Caliacra). Între 24-27 iunie 1942, împreună cu NMS Amiral Murgescu a lansat două baraje la Odesa, care au condus la scufundarea submarinelor sovietice M-33 și M-60 în zona Odesa. Ultimele sale misiuni de minare au fost în noiembrie 1942 și apoi în ianuarie, aprilie și septembrie 1943 când a întărit barajele de la nord de Sulina și din zona Constanța.

Prin I.D.R. nr. 2253/13.08.1943 s-a conferit Ordinul Steaua Romaniei cu spade in gradul de Ofiter cu panglica de Virtute Militara Pavilionului Crucisatorului Auxiliar ”Dacia”, pentru curajul si spiritul de sacrificiu de care au dat dovada comandantul, ofiterii, maistrii si echipajul acestei nave, in executarea a 11 misiuni de minare in apele proprii sau inamice, infectate de mine sovietice si sub pericolul permanent al aviatiei, submarinelor sau fortelor de suprafata ale inamicului, mult superioare ca numar, tonaj si putere de foc, reusind sa asigure protectia principalelor zone maritime prin baraje de mine, care au constituit pentru inamic o piedica hotaratoare in actiunile intreprinse.

Ultima misiune de luptă a navei de sub pavilion românesc a fost în zilele de 11 și 12 mai 1944, în timpul „operațiunii 60 000” de evacuare a soldaților români care mai rezistau lângă Sevastopol, la capul Cherson din Crimeea. NMS Dacia a făcut parte din convoiul Stejarul alături de puitorul de mine NMS Amiral Murgescu, distrugătorul NMS Regina Maria. Nava luat la bord peste 1.000 de oameni, a fost avariată de aviaţia sovietică, dar a reușit să ajungă la Constanţa.

După trecerea României de partea Aliaților, nava a fost confiscată de Marina sovietică. NMS Dacia s-a scufundat pe 10 octombrie sub pavilionul sovietic, în apropierea coastei Caucazului (Georgia), după ce a lovit o mină germană.