În cea de-a 40 zi de la Învierea Domnului, în calendarul creștin-ortodox este prăznuită Înălțarea Domnului. Sărbătoarea cade întotdeauna într-o zi de joi. În satul tradițional românesc, marele praznic creștin coincide cu „Ispasul” și „Paștele cailor”.
Ispas este un personaj din mitologia românească despre care se spune că ar fi asistat la Înălțarea Domnului și la ridicarea sufletelor morților la cer. În această zi au loc practici legate de cultul morților: femeile împart azime calde, ceapă verde și rachiu, pentru ca sufletele morților, despre care se spune că se înalță astăzi la cer, să aibă merinde pentru drum. În caz contrar, acestea se pot transforma în moroi sau strigoi.
Pentru a ține departe spiritele rele, în această zi se culeg plante și ramuri verzi cu rol apotropaic: nuc, alun, paltin și leuștean.
În trecut, în satul tradițional românesc exista credința că de Înălțare caii pasc până se satură, motiv pentru care se spune că astăzi este „Paștele Cailor”. Se satură doar un ceas, pentru că așa au fost blestemați de Maica Domnului, deoarece caii nu doar că au tropăit, nelăsând Pruncul să se odihnească, dar au mâncat și fânul din ieslea în care îl așezase Fecioara Maria, pentru a-l ascunde de Irod.
De asemenea, de la Înălțare până la Rusalii, încep să joace Călușarii, prin sate și prin orașe.
Foto: Icoană pe lemn din patrimoniul Muzeului de Artă Populară Constanța, pictată de un meșter anonim, în secolul al XIX-lea, într-un atelier monahal din Muntenia.
Sursa: Muzeul de Artă Populară Constanța
![](https://ctnl.ro/wp-content/uploads/2023/08/POVESTILE-MARII-NEGRE.jpg")
