Vineri 6 decembrie 2024, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus (Romexpo, București), reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța au făcut cunoscut publicului catalogul Tezaurul de sculpturi de la Tomis – Constanța. Evenimentul a avut loc la standul Editurii Mega din Cluj Napoca, editură care a realizat tipărirea volumului.
Catalogul constituie un produs cultural al proiectului Reverberații culturale actuale: patrimoniul tomitan între trecut și viitor, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
Proiectul a vizat readucerea în atenția publicului larg a Tezaurului de sculpturi de la Tomis, descoperit la Constanța cu mai bine de șase decenii în urmă și care a devenit, cu timpul, o descoperire emblematică pentru spațiul tomitan și pentru patrimoniul instituției constănțene.
Elaborarea catalogului Tezaurul de sculpturi de la Tomis – Constanța a fost o muncă laborioasă, care a însemnat un important efort al întregii echipe implicate, scopul final fiind acela de a readuce în atenția publicului valorosul depozit de sculpturi descoperit întâmplător la Constanța.
În anul 2022 s-au împlinit 60 de ani de la descoperirea acestui depozit de piese sculpturale, care nu doar a uimit prin frumusețea realizării artistice, ci a suscitat și numeroase întrebări privind momentul și cauzele îngropării, precum și semnificația unora dintre piese. În acest context, specialiștii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța readuc în atenția publicului acest patrimoniu arheologic inestimabil, promovat printr-o serie de activități culturale cu o largă adresabilitate. Astfel, s-a dorit elaborarea unui catalog, care să permită reactualizarea informației și prezentarea pieselor sculpturale într-un format modern, atractiv; de asemenea, s-a realizat o digitizare a tuturor pieselor care fac parte din depozit, fotografii generale, dar și de detaliu, creându-se și o arhivă digitală ce poate fi accesată ușor din actualul site, conținutul fiind prezentat atât în limba română, cât și în limba engleză.
Despre momentul și locul descoperirii, informații prețioase sunt oferite chiar de Vasile Canarache, care în 1962, alături de arheologii Andrei Aricescu, Vasile Barbu și Adrian Rădulescu, au cercetat și documentat acest depozit de piese sculpturale. Descoperirea a fost făcută la 1 aprilie 1962, cu ocazia unor săpături ce se realizau pentru construirea unui bloc de locuințe pe terenul fostei gări, prilej cu care, după demontarea terasamentului pe care fuseseră așezate liniile ferate în anul 1860, a apărut într-o groapă capul unei statui de marmură reprezentând o divinitate feminină. Așa cum se proceda în epocă, muncitorii și responsabilii de la fața locului au chemat telefonic specialiștii muzeului, raportând descoperirea făcută. Dar senzaționala știre părea puțin credibilă, cu atât mai mult cu cât era 1 Aprilie. La insistențele celor de pe șantier, colectivul muzeului s-a deplasat la fața locului, unde imaginea acestei descoperiri trebuie să le fi stârnit o mare emoție, așa cum transmit și astăzi fotografiile realizate la fața locului: capul zeiței Fortuna se ridica semeț din groapa săpată de muncitori, iar așezate lângă ea zăceau bustul lui Isis, miticul șarpe Glykon, mai multe reliefuri, precum și o frumoasă aedicula ce o reprezenta pe Nemesis.
După aplicarea, la fața locului, a primelor tratamente de curățare și după marcare, piesele au fost ambalate și transportate la laboratorul muzeului, unde specialiștii au reconstituit artefactele, lipind cu mare grijă fragmentele recuperate.
În tot acest timp, arheologii s-au concentrat pe cercetarea sistematică a zonei descoperirii, delimitată pe o suprafață de 6 x 4 metri, în încercarea de a identifica și de a recupera orice alte dovezi materiale care i-ar fi ajutat în conturarea orizontului cultural al epocii în care au fost îngropate artefactele.
![](https://ctnl.ro/wp-content/uploads/2023/08/POVESTILE-MARII-NEGRE.jpg")
