Bust al poetei Nina Cassian, în fața Căminului Cultural din localitatea 2 Mai

Bustul poetei Nina Cassian, opera artistului Giulian Dumitriu, a fost dezvelit joi, 28 noiembrie, lângă Căminul Cultural care îi poartă numele, din localitatea 2 Mai, comuna Limanu, loc pe care l-a iubit din tot spiritul său, în cadrul unui eveniment care marchează Anul Centenar dedicat inegalabilei îndrăgostite de mare.

La eveniment au participat Alice Năstase Bucuța – editor al operelor Ninei Cassian, Cristina Bogdan, decan al Facultății de Litere din cadrul Universității București, pictorița și poeta Luiza Cala și scriitoarea Adina Lozinschi – care a avut, așa cum a declarat, „onoarea de a o cunoaște personal”, dar și reprezentanții administrației locale Daniel Georgescu – primarul comunei Limanu, Mihai Feodorov – viceprimar.

“Cultura la Liman nu se va opri aici, în fiecare vară vom avea săptămâna de poezie Nina Cassian. Acest Cămin Cultural va purta pentru totdeauna numele Nina Cassian, iar 2 Mai va deveni capitala poeziei românești” a anunțat Daniel Georgescu, primarul comunei Limanu.

Un grup de elevi ai Școlii Gimnaziale din 2 Mai au recitat versuri din opera poetei.

Dialogul vântului cu marea

-Sunt călătorul ciudat,
fără chip, pe câmpiile zării.
În părul meu, păsări solemne se zbat.
Sunt marele dușman al nemișcării.

-Vântule, nu vreau răscoală. Nu încă.
Mă sperie acestă voce: tu.
Nu-mi zdrobi trupul tânăr de stâncă.
Vântule, nu. Încă nu.

-În somnuri, în sare, ai timp să te-ntorci,
în culcuș de nisipuri inerte.
Ci eu vreau să sun cu o mie de orgi,
frumoaso, triumful tău verde!

-Mă tulbur…Mușchi de apa-ncordez.
De dragoste, cânt!
Fluidă, înaltă, din albie ies
Să fiu vânt, sa fiu vânt!

Marea

Ați văzut vreodată marea?
Ba-i albastră, ba e verde.
Ba-i prietenă cu zarea
Și-n culoarea ei se pierde.

Uneori, tărcată-i parcă,
Albă, vânătă-n furtună,
Norii-n tunet se descarcă,
Se despart și se adună.

Alteori, e marea lină,
Blândă, ca un lac aproape.
Luna, far cu fața plină,
Culcă raza ei pe ape.

Ziua, plaja-i în dogoare.
Vântul unduie alene,
Iar pe mal, sclipesc în soare
Pescăruși cu albe pene.

Ați văzut vreodată marea?
Negreșit să o vedeți.
Să-i știți unda și culoarea,
Leagănu-i de frumuseți.

Să priviți pe via hartă
Cum, în dunga zării-albastre,
Mari corăbii trec și poartă
Steagul scump al țării noastre.