„Alegerea domnului Macabeț” – când luminița de la capătul tunelului e trenul care vine în viteză

„Alegerea domnului Macabeț”, producție a Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, a fost prezentată, joi seara, 22 august a.c., la Grădina Tomis, în cadrul Stagiunii Estivale a Artelor Spectacolului 2024, eveniment organizat de  Teatrul de Stat Constanța. 

În regia lui Alexandru Cozub, piesa de teatru, scrisă de Cosmin Stănilă, se dorește a fi o satiră incisivă asupra realităților sociale contemporane, unde corupția și lipsa de moralitate sunt la ordinea zilei, chiar și în cele mai mărunte aspecte ale vieții, cum ar fi administrarea unui bloc de locuințe.

Un microcosmos societal în care corupția se infiltrează peste tot

Spectacolul își așază spectatorii în fața unui bloc de locuințe, aparent banal, dar care devine un microcosmos societal, un simbol al unei lumi mai largi în care corupția, manipularea și lipsa de scrupule guvernează. Blocul nu este doar o simplă ramă de tablou, ci o metaforă a societății în ansamblu, unde fiecare etaj, fiecare locatar are un rol participativ în rețeaua de putere și interese obscure.

Personaje și intrigă: vânători și vânat, putere și compromis
Petre, președintele de bloc, interpretat de Ghenadie Gâlcă, este întruchiparea coruptului care a reușit să rămână într-o funcție din care nu mai vrea să plece.
Gâlcă aduce în scenă un personaj grotesc, dar în același timp carismatic, capabil să stârnească râsul amar al publicului prin ipocrizia și cinismul său.
De cealaltă parte, Macabeț, jucat de Ion Mocanu, reprezintă speranța iluzorie a schimbării. Deși inițial pare un contracandidat decent, sprijinit de frumoasa Magda (Tinka Mardari), Macabeț cedează rapid în fața tentațiilor și a presiunilor, devenind la rândul său o victimă și un complice al sistemului corupt (al altui sistem corupt). Persdonajul “Magda” aduce o notă de ambiguitate și totodată de culoare în rolul său, fiind în același timp o forță motrice pentru Macabeț și o manipulatoare iscusită.

Regie și scenografie: dinamism și ironie vizuală
Alexandru Cozub își dovedește măiestria regizorală printr-o punere în scenă care accentuează absurdul și ironia situațiilor. Decorul, proiectat tot de Cozub, este mobil, simbolizând instabilitatea și versatilitatea morală a personajelor. Fiecare element scenic pare să contribuie la haosul ordonat din blocul X2, unde nimic nu este ceea ce pare. Totul se mișcă, nu există niciun punct fix în decor.
Costumele colorate, realizate de Stela Verebceanu, adaugă un contrast vizual puternic, evidențiind caracterul grotesc al personajelor și situațiilor. Este un joc de culori care reflectă varietatea de măști purtate de fiecare locatar al blocului, fiecare ascunzând sub aparența sa interese meschine.
Coregrafia lui Oleg Mardari aduce un plus de dinamism, transformând unele momente într-un balet al puterii, în care fiecare gest, fiecare mișcare contribuie la narativul spectacolului. Aceste momente coregrafice subliniază și mai mult absurditatea și ridicolul în care sunt (auto)captivi locatarii.
“Alegerea domnului Macabeț” este un spectacol care abordează cu umor strident și suferind o temă de o actualitate alarmantă: corupția, ca agent de fermentare al unei societăți în descompunere morală.
Alexandru Cozub și echipa sa reușesc să creeze o reprezentație care, deși se oferă amuzant, lasă în urmă un gust amar.

Tematica piesei: să râdem despre ce avem de plâns, fără happy-end
Autorul piesei este Cosmin Stănilă, născut la Constanța (conform prezentării făcute pe site-ul Teatrului Național Cluj), absolvent al Facultății de Teatru și Televiziune a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, angajat al Teatrului Național Cluj din anul 2017.
În piesa „Alegerea domnului Macabeț”, Cosmin Stănilă a încercat să facă, în cheie comică, o critică profundă a societății în care trăim, unde corupția nu se manifestă doar la niveluri înalte, ci se infiltrează și în cele mai mici aspecte ale vieții cotidiene. Situațiile prezentate în spectacol sunt exagerate, totuși nu cu mult față de realitate, ceea ce face ca râsul stârnit de absurdul situațiilor să fie unul amar.
Personal, abordarea lui Cosmin Stănilă mi s-a părut parfumată cu un comunism… artistic indigest, în care povestea, redusă la concret, trasează de la nivel micro la macro ideea că natura umană este predispusă la corupție și sistemele de organizare ale societății sunt contaminate fără șanse de scăpare.
Pe scurt: într-un bloc în care locuiesc oameni corupți și coruptibili, plus trei femei de serviciu (surorile Hețecheanu), de meserie femei de serviciu, de vocație vrăjitoare, este la putere Petre, președintele în funcție, ce a acaparat puterea și o menține prin frică și șantaj; acestui i se opune în cursa pentru funcția de președinte de bloc un anume Macabeț, împins în luptă mai mult de avântul erotic decât de vreo ambiție. Ceilalți locatari sunt toți reprezentanți ai degradării umane, de vârste, sexe și temperamente diferite. Tiranul Petre reprezintă interesele firmei rusești de gaze Gazars, ce a pus ochii pe un spațiu în blocul cu pricina, în timp ce naivul Macabeț cade în cursa întinsă prin interpusa și nurlia vecină Magda de către firma franceză Gazone.
Finalul otrăvit al poveștii stă pe concluzia că “blocatarii” de la X2, crezând că scapă de forța ocultă a puterii rusești nimeresc în cursa întinsă de o altă forță, nu mai puțin ocultă, dar franceză. Macaveț, salvatorul ce-i scapă pe vecinii săi de tiranul aliat cu rușii devine președintele cumpărat și pus marionetă de interesele Occidentului.
La nivel de bloc, de țară, de convulsie a istoriei, comunismul face glume proaste de care tot el râde în hohote. Convulsii și hohote.