Obiceiuri și tradiții populare de Blagoveștenie – Buna Vestire, povestite de specialiștii Muzeului Țăranului Român

Sărbătoarea Bunei-Vestiri, numită în popor și Blagoveștenie, momentul în care Sfântul Arhanghel Gavriil îi vestește Preacuratei Fecioara Maria că din ea va căpăta trup Domnul nostru Iisus Hristos, stă la loc de cinste în tradiția populară românească.

De ce este o sărbătoare așa importantă? Fiindcă, ne învață logica impecabilă a tradiției, „dacă n-ar fi Buna-Vestire, n-ar fi nici Paștile” (Sim. Fl. Marian) Dacă Hristos nu s-ar fi născut, nu ne-ar fi izbăvit prin moartea și învierea sa.

Prin urmare, este păcat să muncești în această zi sfântă. Și dacă ai munci, strădania ți-ar fi fără roade. Se credea, de pildă, că dacă de Blagoveștenie, macini mălai pentru o mămăligă și o arunci pe apă, peștii nu o vor mânca. Dacă ai presăra mălaiul pe un pom, el nu ar rodi.

Se fac predicții privind vremea: dacă de Buna-Vestire ziua va fi frumoasă, însorită, la fel va fi de Paști. Previziunile sunt importante pentru anul agricol și pentru existența omului legat prin atâtea fire nevăzute, subtile de glie: se spunea că dacă soarele răsare de dimineață, păpușoii care au fost semănați primii vor fi frumoși, iar dacă soarele se ivește pe cer abia spre seară, vor crește frumos păpușoii semănați mai la urmă.

De Buna-Vestire gospodinele iau în mâini tămâie și înconjură casa pentru a o feri de șerpi și alte dihănii. Se aprind focuri prin grădini pentru ca pomii să fie roditori.

În trecut, femeile adunau apă de omăt, pe care o beau când le încercau durerile de cap. Prin Bucovina, întețeau un foc în fața intrării casei și așezau în apropierea ei o cofă cu apă, pâine și sare, crezând că îngerii vor veni și își vor potoli setea și foamea.

De Blagoveștenie, se spune că se dezleagă limba păsărilor cântătoare. Dintre ele, se evidențiază, clar cucul – prins fiind într-o rețea solidă de practici și semnificații rituale. Despre el se credea că a fost uliu, cât a durat iarna, și că de Buna-Vestire se preschimbă iar în cuc. Românii de pe la sate caută să nu îi surprindă primul cântat al cucului fără bani în buzunar, înfometați sau supărați. Altfel, sărăcia, foamea sau supărarea îi va urmări tot anul. Odinioară, mulți îl întrebau: „Cucule,/Puiucule!/Câți ani îmi vei dărui/Până ce eu voi muri?”. Nici feciorii holtei nu erau mai puțin curioși: „Cucule,/Voinicule!/Câți ani îmi vei da/Pân’ m-oi însura?”.
Din vechime, de Blagoveștenie tot românul, mai sărac sau mai bogat, mănâncă pește. Așa îl învață calendarul creștin, „să dezlege” în această zi postul, dar și credința că dacă va mânca pește va fi, întregul an, sănătos și vioi ca el.

Sursa: Muzeul Național al Țăranului Român, Ciprian Voicilă – sociolog la Muzeul Țăranului Român
Foto: Miniatură cu „Buna Vestire” din manuscrisul „Stihos adecă viers”, al cărui meșter este celebrul Picu Pătruț. Manuscrisul a fost realizat între anii 1842-1850 în Săliște, Sibiu și este clasat în categoria juridică Tezaur.