Muzeele României: Inelul de aur cu camee de la Piroboridava

Printre cele mai de importante piese descoperite în așezarea geto-dacică de la Poiana (antica Piroboridava), se numără și un inel de aur cu camee. Acesta a fost descoperit în anul 1949, alături de un bogat material arheologic, în ultimul nivel de locuire datat între începutul secolului I a. Chr. – jumătatea secolului II p. Chr.
Inelul este un produs tipic pentru orfevrăria romană creată sub influență elenă, tradiție reflectată prin cameea montată în placa inelului. Cameea, o piatră de sardonix gravat în relief, se distinge prin „amprenta” elenismului și prin calitatea superioară a prelucrării.

Iconografia înfățișează o zeitate care conduce un car tras de cai în galop, un model frecvent întâlnit în cea de-a doua jumătate a secolului I a. Chr. – începutul secolului I p. Chr. în spațiul roman.
Minerva, zeitatea reprezentată pe camee, (Athena pentru universal grecesc) reprezintă o personificare a succesului obținut în urma confruntărilor militare. Această reprezentare a Minervei în bigă este destul de rară.
Inspirată din arta și legendele elene, cameea se poate poziționa între piesele create în special pentru zona oficială, cu legătură către mediul militar. Presupunerea este întărită de aspectul masiv al inelului, diametrul general al verigii indică purtarea lui de către un bărbat. Inelul a fost realizat la comandă pentru o persoană din mediul militar. Minerva – zeița înarmată este îndrumătoarea soldaților.

Utilizarea inelelor în sfera militară este sugerată de Plinius cel Bătrân care glorifică perioada de început a Republicii când la mare preț era inelul de fier – simbol al vitejiei în luptă. Cu timpul, se impun inelele de aur, a căror purtare era restrânsă inițial la membrii nobilimii, pentru ca spre finalul secolului III a. Chr. dreptul de a deține inel să se extindă și asupra primelor opt centurii ale ordinului ecvestru.

SURSA: Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci