Muzeele Dobrogei: VIDEO Constantin Artachino, un nonconformist elegant, un uitat în țara lui, expus la Muzeul din Topalu

Pictorul Constantin Artachino a fost captivat fără nici o șansă de scăpare de frumusețea blândă a Dobrogei, mărturie fiind lucrarea „Turtucaia-Geamie”, expusă astăzi la Muzeul Dinu și Sevasta Vintilă din Topalu.

Născut pe 7 noiembrie 1870, Constantin Artachino este fiul lui Domenico Artachino, cu ascendenți originari din portul Artachi de la Marea Marmara. În 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, întreaga familie s-a refugiat la București, unde, după ce a absolvit 4 clase primare, profesorii i-au descoperit aptitudinea pentru desen. Cu sprijinul material din partea unui unchi a început să urmeze, concomitent, Școala de Comerț și Școala de Belle Arte sub îndrumarea marilor pictori români Theodor Aman și George Demetrescu Mirea. La sfatul lui Aman, începe să semneze cu numele Artakino, pentru ca numele lui să nu fie pronunțat în străinătate Artașino, după ortoepia franceză.

După ce a primit o bursă de 4 ani pentru studii în străinătate, din partea bancherului Zerleti, a plecat la Paris unde s-a înscris la Academia Julian și a studiat cu L. Doucet, Corot, W. Bouguereau și Brantôt lucrând la Fontainebleau și Barbizon. În perioada studiilor a vizitat orașele Veneția și Milano, iar mai târziu, Londra, după care a fost nevoit să revină în România, unde a expus, cu succes, și a reușit să vândă multe lucrări.
În 1896, din inițiativa lui Ștefan Luchian, s-a deschis la București, „Expoziția artiștilor independenți”, al cărei manifest era semnat de Ștefan Luchian, alături de un grup de prieteni (Constantin Artachino, Al. Bogdan-Pitești și Nicolae Vermont). Împreună cu alți pictori ai vremii, printre care Nicolae Vermont și Ștefan Luchian, Artachino organizează, în iulie 1897, Societatea pentru dezvoltarea artelor în România – „Ileana”.
A fost membru fondator al societății Tinerimea artistică înființată la 3 decembrie 1901 de un grup de pictori, între care Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Arthur Verona, Frederic Storck, Ștefan Popescu și Gheorghe Petrașcu.

„Opera lui Constantin Artachino se încadrează în ceea ce numim generic perioada interbelică, reprezentativă pentru pictura românească în sensul unei coagulări a specificului naţional, mergând uneori până la nivelare, de vreme ce la majoritatea pictorilor se regăseşte acelaşi limbaj plastic, precumpănitor de interpretare impresionistă sau postimpresionistă. Curentele care se succed în arta românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când Artachino începe să picteze, şi până la sfârşitul activităţii sale artistice sunt, în linii mari: academismul, impresionismul, postimpresionismul, simbolismul, Art Nouveau, avangarda, realismul, realismul socialist. Artachino îşi va selecta însă modelele stilistice în funcţie de o predispoziţie particulară pentru norma clasică, dovedind în toate ipostazele respect pentru meşteşug. Evită astfel orice stridenţă, estetizările gratuite, artificialul şi rigiditatea” – Ruxandra Dreptu, „C. Artachino”, 2004

Muzeul de Artă Constanța

În comuna Topalu, situată pe malul Dunării, într-o zonă pitorească din județul Constanța, la doar 7 km de Cetatea Capidava, se găsește cel mai mare muzeu rural de artă din Europa – Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă”. Instituția găzduiește cea mai impresionantă colecție de artă din mediul rural românesc, formată din 228 de opere de pictură, grafică și sculptură, pe care doctorul Gheorghe Vintilă le-a donat comunității, în anul 1960. Muzeul este amenajat în casa părintească a răposatului medic – părinții acestuia fiind primii învățători ai comunei și cei care au construit și prima școală aici, pe care el a donat-o, cu toată colecția de lucrări de artă strânsă de-a lungul vieții, în memoria părinților, comunei sale natale. Lucrările aflate în colecție poartă semnături ale celor mai valoroși artiști din spațiul românesc, printre care Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Octav Băncilă, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Oscar Han.Supranumit de criticii de artă din România drept „Luchianul sculpturii românești”, alături de Constantin Brâncuși, Dimitrie Paciurea este una din figurile cele mai atipice din arta românească, el fiind și cel mai important sculptor național român din prima jumătate a secolului al XX-lea.