Muzeele Dobrogei: TRANDAFIRII ALBI de la Topalu

Ion Theodorescu-Sion s-a născut în comuna Ianca, în județul Brăila, dar părinții săi proveneau din Ardeal, din satul Pianu de Jos, județul Alba. A urmat primele școli în locurile natale, apoi a venit în București, unde s-a înscris la Școala de Belle-Arte, studiind cu pictorii George Demetrescu Mirea, Ipolit Strâmbulescu și cu sculptorul Ion Georgescu. Continuă studiile la Académie des Beaux Arts din Paris, începând cu 1904, cu o bursă acordată de Ministerul de Război. Până în anul 1907, studiază cu Luc-Olivier Merson și Jean-Paul Laurens. Din cauza unor presiuni din țară, pierde bursa, însă reușește să se întrețină singur, până în anul 1907. La Paris, intră în contact cu numeroși artiști români, inclusiv cu Constantin Brâncuși.

Călătorește și desenează în Alger, Anglia, Belgia, Olanda, Franța, Italia, Turcia. Publică desene satirice la revistele Furnica, Zavera, Nea Ghiță. Mare admirator al Mării Mediterane, pictează în portul Marsilia și la Palermo. La Balcic ajunge chiar în anul 1913, după ce participase la campania militară din timpul celui de-al Doilea Război Balcanic. și pictorul Alexandru Satmary sunt cei care descoperă frumusețea locului, semnalat și Reginei Maria, care se decide să renunțe la a locui în Vila regală de la Mamaia și construiește superbul ”Cuib Singuratic” – Castelul regal din Balcic.

Atracția lui Theodorescu-Sion pentru înțelegerea lumii satului românesc se accentuează între anii 1914-1916, care este perioada neutralității României, în timpul Primului Război Mondial. În viziunea multora, arta cu specific național trebuia să însumeze arta țărănească și arta veche religioasă, de sorginte bizantină. Decorativismul a jucat, de asemenea, un rol important în această formulă a specificității. Alături de Camil Ressu, se distinge prin urmărirea înverșunată a creării unui stil național, în urma asocierii naturii – ca simbol, cu omul, drept receptor al simbolului

În 1917, pictorul a fost mobilizat pe front, fiind repartizat la artileria antiaeriană. Pentru contribuția sa la luptele de la Brăila și Cernavodă, Theodorescu-Sion va primi și Ordinul „Virtutea militară”, în anul 1919.

Anul 1925 a marcat în cariera lui Ion Theodorescu-Sion un moment de cotitură, odată cu organizarea celei de-a cincea expoziții personale, unde prezintă lucrări emblematice pentru pictura cu specific românesc: „Fântâna lui Manole”, „Izvorul Troiței”, „La șipotul din pădure”, „La izvor”, „Întoarcerea de la târg”, „Plăieșii”, „Pastorală”, „Fata lui moș Pătru” sau „Seară de vară”. În același an, Ion Theodorescu-Sion primește distincții importante, care atestă meritele sale artistice, dar și pe cele militare, „Medalia Victoria marelui Război pentru Civilizație 1916-1921”, oferită de statul român, și Ordinul „Palmele academice”, în grad de ofițer, oferit de statul francez.

Artistul a făcut parte din grupul artiștilor care a decorat Palatul Regal al României (acum Muzeul Național de Artă).

Primele cronici apărute în presă cu privire la Theodorescu-Sion, fie că sunt simple notițe de înregistrare, fie că dezvoltă o judecată mai temeinică asupra operelor lui, sunt de accord în a întrezări la el perspectivele unor succese viitoare, identificând semnele unui talent autentic, dar, în același timp, în a-i critica incertitudinile și ezitările. Din păcate, multe dintre lucrările primilor ani de activitate sunt disparate; din cele care există se pot însă desprinde și grupa trăsăturile care mai târziu se vor dezvolta, succesiv sau parallel, în opera lui Theodorescu-Sion. Gustul lui pentru ordonarea ritmică a realității și efortul de a-și stăpâni tumultul temperamental își găsiseră în Poussin un admirabil strămoș și educator. Naturile moarte în egală măsură cu compozițiile trădează o întenție ordonatoare imperioasă, exigența lăuntrică de a structura și a construi.

În comuna Topalu, situată pe malul Dunării, într-o zonă pitorească din județul Constanța, la doar 7 km de Cetatea Capidava, se găsește cel mai mare muzeu rural de artă din Europa – Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă”. Instituția găzduiește cea mai impresionantă colecție de artă din mediul rural românesc, formată din 228 de opere de pictură, grafică și sculptură, pe care doctorul Gheorghe Vintilă le-a donat comunității, în anul 1960. Muzeul este amenajat în casa părintească a răposatului medic – părinții acestuia fiind primii învățători ai comunei și cei care au construit și prima școală aici, pe care el a donat-o, cu toată colecția de lucrări de artă strânsă de-a lungul vieții, în memoria părinților, comunei sale natale. Lucrările aflate în colecție poartă semnături ale celor mai valoroși artiști din spațiul românesc, printre care Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Octav Băncilă, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Oscar Han.

Sursa: Muzeul de Artă Constanța, „Catalogul Muzeului Dinu și Sevasta Vintilă Topalu – Repere Identitare” – Florica Cruceru, ART hiSTORIES | Ion Theodorescu-Sion. O viață de poveste – Elena Olariu