Miniexpoziție inedită la Muzeul de Istorie: Obiecte din trecut față în față cu versiunile lor moderne

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) le-a pregătit celor mici dar și celor mari o expoziție inedită, sub titulatura Exponatul lunii. Conceptul expozițional are la bază obiecte antice expuse într-o paralelă cu corespondentul lor din prezent. Expoziția poate fi admirată la etajul al doilea al instituției în perioada 01-30 septembrie 2023.

Studierea obiectelelor descoperite în săpăturile arheologice permite stabilirea unei evoluții în timp a acestora, reflectând progresul umanității și în special al tehnologiei. Din cele mai vechi timpuri până în epoca modernă, obiectele au evoluat ca formă și funcție, modelând modul în care interacționăm cu lumea și mediul înconjurător.
La începuturile evoluției umane uneltele de bază erau fabricate din piatră, lemn și os. Cu ajutorul lor, oamenii le foloseau pentru întrebuințări esențiale de supraviețuire, cum ar fi vânătoarea, construirea de adăposturi, pregătirea hranei etc. De-a lungul timpului, strămoșii noștri și-au rafinat tehnicile, descoperind prelucrarea metalelor și agricultura, ducând la crearea unor instrumente și obiecte mai practice.
Apariția industrializării în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, a fost un punct de cotitură semnificativ al evoluției tehnologice, precum și a metodelor de fabricare și dezvoltare a obiectelor. Tehnicile de producție în masă au permis crearea de obiecte standardizate, fiind astfel accesibile populației și revoluționând instrumentele folosite în viața de zi cu zi.
Secolul al XX-lea a adus o revoluție tehnologică majoră, deschizând calea dispozitivelor electronice și a obiectelor digitale. Evoluția obiectelor este o dovadă a capacității omenirii de a inova și de a se adapta vremurilor într-o continua schimbare. De la instrumente simple la dispozitive complexe, fiecare pas a modelat felul în care trăim și interacționăm cu mediul înconjurător. Pe măsură ce continuăm să depășim granițele tehnologiei, posibilitățile de evoluție a viitoarelor dispozitive și obiecte sunt nelimitate.

Opaițul, strămoșul becului modern

Opaiț se numește o lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură.
Opaițele antice erau compuse dintr-un recipient sau bazin, care se prelungea cu un cioc pentru fitil. Recipientul era prevăzut, în mod normal, în partea opusă, cu o toartă. Corpul recipientului, care are, de obicei, o formă rotundă, este destinat păstrării combustibilului. Recipientul poate fi, uneori, deschis (caz în care se numește ceașcă-opaiț) dar, în majoritatea cazurilor, era acoperit cu o suprafață plană, denumită de arheologi disc. Discul era străbătut de unul sau două orificii pentru umplere. De cele mai multe ori, recipientul era decorat cu reprezentări figurate de zeități, animale, scene diverse sau figuri geometrice.
Cele mai vechi opaițe de lut erau făcute la roata olarului. La opaițele lucrate la roată, ornamentația era destul de simplă, iar ciocul și toarta erau adăugate prin lipire. Acest procedeu s-a menținut până în secolul al II-lea î. Hr, după care s-a trecut la folosirea tiparului. Opaițele mulate se obțineau cu ajutorul unui tipar (matriță) cu două valve, cu ajutorul căruia se realiza imprimarea părții superioare cu motivele ornamentale. Pe partea inferioară se aplica, de obicei, ștampila sau numele fabricantului. Tiparul era confecționat după un model, un opaiț din lut masiv, fin și dur.

Fibula, străbunica acului de siguranță

Fibulă se numește o agrafă ornamentală de metal, care se întrebuința în antichitate pentru a încheia un veșmânt.
Fibula, ca accesoriu de îmbrăcăminte, confecționată din metal comun (fier, bronz) sau prețios (argint, aur), a apărut în sec. al XIII-lea î.d. Chr.
Cel mai vechi tip de fibulă este în formă de arcuș de vioară, foarte asemănătoare unui ac de siguranță și ca formă și ca întrebuințare. Ulterior s-au dezvoltat tipuri noi de fibule, creatorii lor punând un accent mai mare pe latura lor ornamentală, ele având în continuare și un rol utilitar. Printre tipurile mai deosebite a existat fibula pasmenterie, dar mai frecventă a fost fibula în formă de ochelari.