MINAC suprinde bârlădenii cu o expoziție inedită: Destinul unei așezări antice. Cercetări arheologice preventive la periferia orașului Constanța

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) , cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, vernisează expoziția „Destinul unei așezări antice. Cercetări arheologice preventive la periferia orașului Constanța”, manifestare care va avea loc sâmbătă, 21 octombrie 2023, de la ora 11.00, la sediul Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, Sala Vasile Palade.

Expoziția este itinerată de către Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în temeiul bunei sale colaborări cu Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad și poate fi vizitată în perioada 21 octombrie 2023 – 02 decembrie 2023, la sediul Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, str. Vasile Pârvan, la nr.1, Bârlad. Demersul expozițional este curatoriat de istoricii Ștefan Georgescu și A. C. Georgescu-Hamat din partea MINAC și de istoricul Mircea Oancă, din partea Muzeului „Vasile Pârvan”.

În cadrul expoziției vor putea fi admirate circa 60 de artefacte arheologice din colecția MINA Constanța, cu o deosebită valoare istorică și de patrimoniu și care au fost restaurate în laboratoarele MINA Constanța. Acestea provin din cercetările arheologice preventive realizate la periferia orașului Constanța între anii 2021-2022, fiind documentate 117 complexe, din care 18 morminte, majoritatea aparținând perioadei romane și romano – bizantină.
Complexele cercetate fac parte dintr-o locuire de tip rural, cu caracter agricol și meșteșugăresc, aflată în proximitatea drumului roman și în vecinătatea Tomis-ului și fiind datate între prima jumătate a secolului a II-lea și începutul secolului al VII-lea p. Chr.

Au fost cercetate și documentate cuptoare de produs var care foloseau monumente spoliate din orașul antic, locuințe de suprafață și o fântână corespunzătoare perioadei Tetrarhiei și a domniei lui Constantin cel Mare, precum și locuințe semi-adâncite, gropi de provizii și gropi de extragere a lutului.
Cel mai interesant și deosebit tip de complexe îl reprezintă câteva tuneluri, săpate în solul viu. Acestea au fost excavate de către locuitorii așezării, în preajma începutului secolului al VII-lea, în scop de protecție. Tunelurile au fost întărite cu pereți de piatră și aveau camere de acces, camere de depozitare, precum și camere în care se puteau adăposti un număr limitat de persoane, asigurând chiar și accesul la fântâna de secolul al IV- lea.

Documentarea locuirii din punctul bd. A. Vlaicu, nr. 158 a adus foarte multe informații noi cu privire la așezările antice care bordau anticul Tomis în perioada secolelor II- VII A.D, la economia, structura socială și planimetria acestora. În același timp, această cercetare arheologică demonstrează că viața locuitorilor din astfel de așezări a fost plină de provocări, de la a-și câștiga cele trebuitoare pentru viața de zi cu zi, la moartea vechilor zei în cuptoarele de făcut var sau la încercările de a-și salva viața în tunelele săpate adânc, în pământul așezării, informații cu o valoare deosebită pentru istoria acestui spațiu.